Victor TeiÅŸanu s-a născut pe 15 septembrie 1950, la Darabani, oraÅŸ în care a urmat clasele primare, gimnaziale ÅŸi liceale. În anul 1969 este admis la Facultatea de Filologie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din IaÅŸi. După absolvirea facultăţii activează, o scurtă perioadă, ca profesor la Åžcoala HudeÅŸti (1973-1976). A fost redactor la ziarul Clopotul (1970-1971), iar din 1976 ÅŸi până astăzi îl regăsim la Biblioteca Orăşenească Darabani, instituÅ£ie al cărei director este. A fondat È™i administrează Casa Memorială "Leon Dănăilă" din Darabani ÅŸi conduce publicaÈ›ia locală "Mesagerul de Darabani".
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Debutul în poezie al lui Victor TeiÅŸanu se petrece în toamna anului 1966, cu prilejul unei întruniri literare la care au participat, la invitaÅ£ia lui Lucian Valea, scriitori din Suceava. Printre ei, George Damian, Constantin Åžtefuriuc, George Sidorovici, ultimul fiind ÅŸi cel care i-a publicat primul poem în "Zori Noi". După acest debut, revista "Cronica" din IaÅŸi, diriguită pe atunci de Horia Zilieru, îi publică trei poeme. Numele său se iveÅŸte, mai târziu, într-o antologie a tinerilor poeÅ£i, la Editura Tineretului, un volum girat, la acea vreme, de către Eugen Simion. AÅŸteptatul debut în volum întârzie însă pentru că, în 1982, în urma câÅŸtigării unui concurs, editura Junimea nu mai tipăreÅŸte volumul premiat. Astfel că prima carte a lui Victor TeiÅŸanu va apărea în spaÅ£iul literar abia în anul 1994, "ViaÅ£a într-o frunză".
În anul 1969, alături de poetul Lucian Valea, editează la Darabani revista Hyperion, o publicaÅ£ie care a reuÅŸit, în vreme, să se impună în spaÅ£iul revuistic naÅ£ional, bucurându-se de apreciere deosebită din partea unor scriitori ÅŸi critici. Lucian Valea îÅŸi pune apăsat amprenta ÅŸi pe Cenaclul literar "Mihai Eminescu" din BotoÅŸani, grupare căreia Victor TeiÅŸanu îi datorează mare parte din formarea sa poetică. În anul 1975, pe când încă activa ca profesor la HudeÅŸti, Victor TeiÅŸanu organizează la Darabani Cenaclul literar-artistic "Nicolae LabiÅŸ" (denumit mai târziu Cenaclul "Corneliu Popel").
Colaborează, de-a lungul timpului, cu versuri, articole de atitudine, la revistele Amfitrion, ArgeÅŸ, Cronica, Dreptatea, Forum cultural, Gazeta de BotoÅŸani, Gazeta literară, IaÅŸul literar, Luceafărul, România liberă, România literară, Steaua, Timpul, Tribuna, Å¢ara de Sus, Zig-Zag. Apare în volume colective, antologii precum: Peisaj sucevean (1967), VibraÅ£ii (BotoÅŸani, 1968), Viori Moldave (BotoÅŸani, 1969), Tineri poeÅ£i (BucureÅŸti, 1969), Arc de triumf (BotoÅŸani, 1977), IntonaÅ£ii (IaÅŸi: Junimea, 1989), Altare (BotoÅŸani: Geea, 2007), Nord (BotoÅŸani: Axa, 2009). A publicat volumele "ViaÅ£a într-o frunză" (versuri; IaÅŸi: Timpul, 1994), "Neantul în doi" (versuri; BotoÅŸani: Axa, 2006), "Ceremonii de iarnă" (versuri; IaÅŸi: Timpul, 2007), "Fulgul ÅŸi umbra" (versuri; IaÅŸi, Timpul, 2008), "Arta îndoielii" (versuri; IaÅŸi: Timpul, 2008), "Elegii ÅŸi extaze" (versuri; IaÅŸi: Timpul, 2009), "Călătorie în cerc" (Cluj-Napoca: Dacia XXI, 2011), "Mizez pe tăcere" (Cluj-Napoca: Limes, 2011).
În 2014 a publicat volumul "PoeÅ£i botoşăneni de azi", o exegeză privind poezia contemporană din zona BotoÅŸanilor, lucrarea reunind 29 de recenzii dedicate unor poeÈ›i contemporani reprezentativi, care s-au născut sau care au trăit în BotoÈ™ani. Cartea a apărut la Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani. Destinul său poetic s-a intersectat fericit, de-a lungul vremii, cu al altor poeÅ£i precum Lucian Valea, Dumitru Å¢iganiuc sau Corneliu Popel.
Cea mai recentă carte a apărut la Editura Tipo Moldova Iaşi, "Timpul dintre cuvinte" fiind o antologie de autor.
Poezia ca reverenţă!
Un solitar al Nordului, un poet pentru care absenÅ£a din preÅ£ioasele ierarhii literare nu produce dezechilibre sau uscăciuni interioare. Fără să îÅŸi aroge vreun loc în confortabilele, dar trecătoare, generaÅ£ii literare, Victor TeiÅŸanu este unul dintre poeÅ£ii care privesc notorietatea nu ca pe o confirmare a valorii, ci mai degrabă o (auto)expunere cu orice preÅ£ ÅŸi ceremonios regizată în spaÅ£iul comercial al literaturii cotidiene. Or Victor TeiÅŸanu pare să rămână, cu de la sine voie, într-o zonă a orgolioasei smerenii poetice, dar ÅŸi a scepticismului ÅŸi a inadecvării la permutările literare de tot soiul.
De ani buni îÅŸi consumă propriile poeme într-o discreÅ£ie tandră, de tonalitate romantică, dar de largă perspectivă lirică ÅŸi o forţă interioară ce dezvăluie continua voluptate a cunoaÅŸterii de sine. Poezia lui Victor TeiÅŸanu este ÅŸi reverenÅ£ioasă, străbătută pe alocuri de gravităţi filosofice, cultivând uneori o solemnitate cu accente moralizatoare, dar o solemnitate lipsită de capcanele lingvistice ale poeziei moderne.
Fără ostentaÅ£ii lirice, ocolind obsesiile poeziei contemporane, dar insistând pe neliniÅŸtile fiinÅ£ei poetice, Victor TeiÅŸanu oferă totuÅŸi un limbaj artistic modern, cultivând o expresie net diferenÅ£iată de stilul clasic, tradiÅ£ional, ÅŸi opus convenÅ£iilor estetice atât de prezente în noianul de poezie ivit în ultimele decenii. Evoluând de la un volum la altul, spiritul creator al lui Victor TeiÅŸanu naÅŸte inovaÅ£ii ce implică planul sensibilităţii acute, chiar al singurătăţii fragile. Pentru a atinge înălÅ£imile poeziei, este nevoit să renunÅ£e, printr-un fel de "amnezie deliberată" (de la Pierre Bourdieu citire) la întreg corpusul de discursuri poetice de până la el.
Doar astfel Victor TeiÅŸanu reuÅŸeÅŸte să ne arate aripa solemnă, miraculoasă a lumii. "Să uiÅ£i că eÅŸti viu/ respirînd miasmele sîngelui/ sevele sărate ale trupului/ în acest/ cadru de nisip roÅŸcat/ cum te poÅ£i conecta/ la solitudine la dorinţă// priveÅŸti/ depărtarea graniÅ£a orizontului/ doar acolo exist/ vorbitori care să înÅ£eleagă" (Să te reculegi).
Victor TeiÅŸanu transfigurează materia, descompune trupul carnal ÅŸi îl recompune prin renunÅ£are la superficial, supunându-l totodată unei renaÅŸteri asumate, unui ritual al (pre)facerii poetice. Prin vers, percepe realul dinlăuntrul poemelor spre afara cuvintelor, conferind existenÅ£ei poetului o aură martirică: "În odaia sa/ poetul este aÅŸezat pe cruce/ litere silabe ÅŸi diftongi/ pironindu-i cele două palme// tot astfel ÅŸi la picioare/ tălpile găurite cu piroane/ fac să curgă în pămînt/ sîngele verbelor ÅŸi substantivelor// martiriul continuă/ pînă mult după miezul nopÅ£ii/ cînd crucea ÅŸi cele patru piroane/ devin literatură existenÅ£ialistă". (Răstignire)
Discursul interior este dominat de o nevindecabilă neliniÅŸte, de o a/justeÅ£e a trăirii în cotidianul celor care "fac ca eroarea să existe": "...prea mulÅ£i poeÅ£i/ miÅŸună liber/ în loc să-ÅŸi spună textele/ în colivii de aur// lumea este/ a celor împăcaÅ£i cu eroarea/ este a celor/ care fac ca eroarea să existe" (Prea mulÅ£i)
Victor TeiÅŸanu este exact atât cât vrea să fie: un poet de sărbătoare, ce îÅŸi poartă prin lume versul ca pe o liturghie. Poezia nu îl stăpâneÅŸte, dimpotrivă, ea completează, adaugă, înalţă. Precum smirna în îmbietoare duminici creÅŸtine. Pentru că, ÅŸi atunci când nu scrie, Victor TeiÅŸanu tot în sinele poeziei trăieÅŸte.
Cu prilejul zilei de naÅŸtere, îi urăm poetului Victor TeiÅŸanu LA MULÅ¢I ÅžI BINECUVÂNTAÅ¢I ANI, vieÅ£uire rodnică ÅŸi divină înÅ£elepciune.
(Florentina Toniţă)
