Părintele Paulin, numit Gheorghe în Sfîntul Botez, s-a născut la 16 Aprilie 1920, la Brăila. În 1941 a plecat pe front împreună cu nou înfiinÅ£atul batalion de paraÅŸutiÅŸti, o armă de elită a Armatei Române. Încercările războiului mondial l-au numărat mai apoi între aviatorii de elită ai României.
A fost arestat în anul 1944, pe cînd încerca să organizeze o rezistenţă armată împotriva invadatorilor comuniÅŸti – Armata RoÅŸie.
A făcut 20 de ani de închisoare, trecînd prin cele mai cumplite închisori comuniste: PiteÅŸti, Gherla, Aiud, Cavnic, Jilava ÅŸi din nou Aiud.
A fost eliberat în 1964, apoi s-a căsătorit în oraÅŸul său, Brăila. În anul 2005 a venit la Mănăstirea Petru Vodă, unde a fost călugărit de Părintele Justin. Cu multă rîvnă, auzind că Părintele Gheorghe Calciu s-a săvîrÅŸit întru Domnul ÅŸi a cerut să fie îngropat la mănăstirea Petru Vodă, s-a implicat personal în construirea podului spre cimitirul mănăstirii, de care s-a îngrijit ca să arate în forma în care arată astăzi, ca un bun gospodar ce îÅŸi pregăteÅŸte din vreme locul cel de veci.
În urma unui accident cerebral din anul 2011 nu a mai putut vorbi, dar a fost foarte viu ÅŸi prezent pentru toÅ£i cei ce l-au căutat.
Armata Română i-a recunoscut meritele de luptător pe frontul de răsărit, decorîndu-l de două ori, la 22 Octombrie 2014 ÅŸi 10 Iunie 2015.
Veşnică pomenire fă, Doamne, schimonahului Paulin! Să avem parte de rugăciunile sale! (Mănăstirea Petru Vodă)
Schim. Paulin Clapon, erou pentru România ÅŸi martir pentru Hristos
– Ce ne puteÅ£i spune despre Aiud?
– Aiudul a fost cu-adevărat temniÅ£a neamului românesc. Aproape toÅ£i intelectualii români de vârf ÅŸi-au pierdut viaÅ£a acolo. În primul rând, pentru că Aiudul a fost considerată puÅŸcăria legionarilor.
În 1948 a fost foamete. Erau patru Å£igani, cu un car cu bivoli, care tăiau urzicile, le malaxau, aduceau un sac de mălai, un sac de făină de soia ÅŸi făceau mâncare pentru 3500-4000 de oameni. Asta pentru două zile!
O altă crimă pe care a făcut-o regimul comunist a fost cu generalii care au condus Armata Română ÅŸi au murit la Aiud. Criminalii de război, cum i-au numit comuniÅŸtii. Practic erau ca niÅŸte schelete. Asta a făcut regimul comunist. Åži poate e prea puÅ£in acest lucru, pentru că, dacă am suferit cei care am fost în puÅŸcărie, sunt sigur că au suferit ÅŸi cei de afară. Poate chiar mai mult!
La Aiud a fost închisă toată elita neamului românesc. Domnule, de unde or fi adus călăii ăia de gardieni, ce lapte or fi supt la mamele lor? NiÅŸte criminali ordinari. DeÅŸi erau poate special înrăiÅ£i, pentru că dimineaÅ£a când veneau la serviciu, îi dezbrăcau la pielea goală să vadă dacă n-au scrisori pe care să le aducă deÅ£inuÅ£ilor.
– Cum a fost regimul din închisoarea Aiud?
– Ca să-Å£i spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daÅ£i seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeÅ£ul Arad, ÅŸi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Åži ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiÅ£i cu 10 zile de izolare. Åži acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranÅ£i. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaÅ£i la izolare vreo 60 de inÅŸi. Åži au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaÅ£i. Eu am raportat condiÅ£iile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereÅ£ii sunt curaÅ£i ÅŸi că avem calorifere. De parcă ar fi funcÅ£ionat vreodată… În timpul ăsta au murit doi din cei băgaÅ£i la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aÅŸezat în genunchi lângă patul lui ÅŸi a spus: "MulÅ£umescu-Å¢i, Å¢ie, Doamne, că am suferit puÅ£in pentru tine!".
În 19 ani ÅŸi ÅŸapte luni cât am stat în închisoarea Aiud n-am ÅŸtiut nici de mama, nici de tata, nici de scrisoare, nici de vorbitor, nici de cămaşă, nici de izmană, nimic. Am lucrat zi-lumină ÅŸi am primit o pastă de dinÅ£i ÅŸi-o batistă. La PiteÅŸti, casierul ÅŸi contabilul de acolo mi-au spus cât am câÅŸtigat lucrând în mină: 45 de bani.
– Ce personalităţi aÅ£i cunoscut la Aiud?
– Cam pe toÅ£i pe care îi ÅŸtiÅ£i ÅŸi dumneavoastră, eu i-am cunoscut acolo.
– L-aÅ£i cunoscut pe Traian Trifan?
– Cum să nu. Trifan era în închisoare din 1941. L-am cunoscut ÅŸi pe Părintele Arsenie Papacioc, ÅŸi pe mulÅ£i alÅ£ii.
– Care a fost crezul pentru care aÅ£i luptat ÅŸi suferit, Părinte?
– Dragostea de neam, Å£ară ÅŸi Dumnezeu. Singurul om politic pe care l-a avut România ÅŸi a vrut să facă ceva în cadrul neamului, fără să împrumute nimic din Apus sau Răsărit, a fost Corneliu Zelea Codreanu. În afară de el am mai avut un singur om politic: Ion I.C. Brătianu. Restul n-au nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu neamul.
Citeste mai departe interviuri cu Schim. Paulin Clapon
