Astăzi, 11 octombrie, istoricul Gheorghe Median ar fi împlinit 77 de ani. S-a stins pe 11 octombrie 2025, în dimineața zilei în care ne pregăteam să îi spunem, cu recunoștință, La mulți ani!
Gheorghe Median s-a născut pe 11 octombrie 1949, în Nucșoara de Jos, judeţul Prahova, la o aruncătură de băț de Vălenii de Munte. A studiat istoria la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, finalizând cu a doua medie pe țară, fapt ce i-ar fi putut asigura un post de asistent universitar. A primit în schimb repartiție la muzeul din Botoșani și aici a rămas mai bine de jumătate de secol, până în ultima zi a vieții.
Aici, în Țara Moldovei, Gheorghe Median s-a împlinit nu doar ca om, ci și ca profesionist într-un domeniu care presupune cercetare minuțioasă, răbdare, perspicacitate și o umanitate aparte.
Credea că venirea la Botoșani a fost una întâmplătoare, de conjunctură a vieții. Dar întâmplarea a prins rădăcini și a devenit destin. Ușoara dezamăgire de la început s-a evaporat precum ochiul de apă în arșița verii când a înțeles că fire nevăzute și neînțelese atunci aveau să îl ducă tot spre numele lui Iorga. Dumnezeu îi rânduia un destin de care, la acea vreme, tânărul absolvent de facultate din anii 70 nu fusese conștient. Botoșaniul i-a devenit de atunci casă și familie. Alături de un om minunat - doamna Median - cu copii frumoși și nepoți și mai frumoși.
”Destinul a făcut să vin și să rămân la Botoșani și să nu vreau să plec niciodată de aici. Eu cred că foarte multă lume mă crede botoșănean. M-am legat și am și făcut să se simtă că iubesc acest oraș. Cu o bucurie pe care nici nu o pot exprima în cuvinte”, ne mărturisea în anii din urmă istoricul Gheorghe Median.
A ajuns aici, în Nord, și pentru că, din ofertele pe care le avea atunci la dispoziție, Botoșaniul era singurul oraș centru de județ. Și, după cum avea să descopere mai târziu, mai avea ceva Botoșaniul: un Iorga! ”Satul copilăriei mele este aproape de Vălenii de Munte. Memoria lui Iorga era foarte puternică în rândul sătenilor, pentru că în fiecare an el ducea cursanții de la Vălenii de Munte într-o localitate, Starchiojd, cu trecere prin Nucșoara mea. Oamenii îl apreciau și mereu vorbeau cu mare admirație despre Iorga. Eu nu credeam că voi ajunge aici, speram să primesc un post de asistent universitar, terminasem al doilea pe țară, dar așa a fost să fie. Nu am găsit un loc mai potrivit, trebuia să aleg muzeul de la Botoșani sau Bârladul, la o școală generală. Am ales muzeul, voiam să fac și cercetare”, spunea Gheorghe Median.
Dumnezeu îi rânduia, așadar, un destin de care, atunci, tânărul absolvent de facultate nu era conștient. Mai târziu, din pasiunea pentru Iorga, apărea cartea ”Nicolae Iorga și Botoșanii - legături epistolare”, un studiu care a implicat o amplă cercetare, inclusiv în Biblioteca Academiei Române. Studiu distins apoi cu Premiul National de Istorie "Nicolae Iorga". ”Am venit la Casa Iorga și doi ani de zile l-am cunoscut pe Iorga citindu-l. Citindu-i publicațiile, o parte din cărți, am simțit că trebuie să fac ceva. Și am adunat scrisorile pe care Iorga le-a primit de la Botoșani, cu care am făcut apoi o carte. Nu a făcut-o nimeni până atunci și nimeni după mine, deși mai sunt încă scrisori primite de Iorga în fonduri”.
Doi ani de zile a fost muzeograf la Casa Memorială ”Nicolae Iorga”, apoi a primit ordin din partea Comitetului Județean de Partid, cum era la acea vreme, să se ocupe de organizarea secției de istorie contemporană a Muzeului Județean de Istorie. A început o muncă asiduă, susținută, a răscolit arhive, a discutat cu sute de oameni.
”Așa am ajuns să iubesc orașul, să îi cunosc tainele, să trec dincolo de ce, în general, se știa și apoi să aprofundez această cunoaștere. Prin urmare, eu am iubit orașul cunoscându-l din mers, cunoscându-l zi de zi, datorită unei profesii extraordinare. Dacă ar fi să aleg încă o dată, tot muzeograf m-aș face. Este formidabil cum te poate ajuta - dacă vrei, desigur - să cunoști un oraș, să îl iubești, să te stabilești acolo și să nu mai vrei să pleci niciodată. Dincolo de faptul că Botoșaniul este o zonă extraordinară, pe care eu o iubesc cu toată ființa mea”.
În anii 70, l-a cucerit Centrul Vechi al orașului, cu arhitectura sa extraordinară.
”Primul lucru care m-a izbit la Botoșani este că e un oraș mic. Și foarte intim. Pe care poți să îl cunoști foarte ușor și foarte profund, dacă vrei. Centrul vechi era animat și populat pe vremea aceea. Îmi petreceam mare parte a timpului meu liber privind arhitectura extraordinară a clădirilor. Este ceea ce mi-a reținut atenția și pentru care am rămas sensibil: moștenirea arhitectonică pe care Botoșaniul o are”, ne mărturisea Gheorghe Median.
Un destin exemplar, cu o contribuție extraordinară la istoria orașului, Gheorghe Median a scos din cenușă valorile culturale ale locului.
”Sunt recunoscător Botoșanilor pentru că sunt sigur că, dacă eram în altă parte a țării, nu aș fi făcut ceea ce am făcut la Botoșani, nu aș fi cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut și nu m-aș fi legat atât de tare de o localitate cum am făcut-o cu Botoșanii”, sunt astăzi cuvintele cu valoare de testament care ne obligă și pe noi, vremelnici locuitori ai orașului, ori și mai vremelnici administratori ai lui, să îl protejăm și să oferim înaintașilor respectul cuvenit.
Astăzi, în ziua în care ar fi împlinit 77 de ani, așezăm în căușul inimii amintiri peste amintiri. Fiecare după cum l-am cunoscut. Cu bucurii și cu tristeți. Pentru că, da, avea domnul Median și suferințe. Și mai avea domnul Median și un soi de a rosti adevărurile, altfel decât noi, ceilalți. Vocea molcomă, bine articulată, se asprea uneori. Atunci îl dureau multe… Clădirile vechi, străzile uitate, oamenii lăsați să plângă în tăcere…
Domnul Median era o enciclopedie, și enciclopedia asta parcă nu își mai găsea locul, nu mai era ascultată. Dar nu a renunțat niciodată. A vorbit, a povestit, a scris. Știa că cel mai periculos lucru din lume e tăcerea.
De un an de zile, Gheorghe Median nu (ne) ne vorbește. O tăcere cu care nu ne-am obișnuit nici până astăzi pentru că nici până astăzi nu am așezat nimic în loc. Dacă facem un sondaj rapid, probabil vom afla că domnul Median se află, în continuare, în agendele noastre telefonice.
Însă avem o moștenire prețioasă: cărțile pe care ni le-a lăsat, studiile, chiar și asprele atenționări. De aceea îi suntem datori să vorbim, să povestim, să scriem. Așa cum domnul Median ne-a învățat… Să vorbim apăsat despre Botoșani, despre ce nu ar trebui să fie acest oraș și, mai ales, despre cum își dorea domnul Median ca acest oraș să crească.