Micile hârtii albe pentru acatiste sunt împrăştiate pe jos. Din icoane, Maica Domnului zâmbeşte. Copiii scriu "acatiste" cu semne pe care oamenii mari nu le înţeleg, desene încurcate, drumuri care duc cine ştie unde, din loc în loc, desenate, chipuri de mame, taţi, surori şi bunici trimit către Dumnezeu mesaje de inocenţă şi copilărie gravă.
Un băieţel se ridică în picioare şi apucă parcă pierdut o hârtie neîncepută din teancul de sus. O hârtie albă de aşteptare. Ia un pix şi scrie apăsat, cu litere mari, semn că nu a umblat încă prin alfabetul şcolilor. E firav, plăpând ca o flacără, cu ochi blânzi. Termină de scris.
Se apleacă şi pune acatistul în mâna mamei cu genunchii în Împărăţia lui Dumnezeu.
TE ROG TATA VINO MAI REPEDE
TATA AI FOST CEL MAI BUN
VINO MAI REPEDE
ÎN TREI ZILE
Mama citeşte. Fără zguduire. Îndoaie acatistul şi îl pune în geantă. Ochii copilului o caută, dar privirea femeii se împrăştie în pridvor. În clipa ce vine, o fetiţă îi poposeşte în poală şi mama o cuprinde cu dragoste.
În biserică, slujba împleteşte cu amiaza o stare de pace, de rugăciune, de aşteptare.
Fetiţa zboară din cuibul mamei şi femeia, cu privirea băieţelului asupră-i, scoate din nou hârtia din geantă. O citeşte prelung, o îndoaie, o desface, o întoarce.
Se cuvine, oare, să-i arate Lui Dumnezeu dorinţa copilului?
O să-i arate, oare, Lui Dumnezeu hârtia, par să strige şi ochii băieţelului, încă în picioare lângă măsuţa pentru scris acatiste. Mama furişează din nou hârtia în geantă, iar copilul trage, instantaneu, alta albă, proaspătă, din teancul de sus. Ia pixul şi, de asta asta mai hotărât şi tot cu litere mari, scrie un rând. Întinde hârtia spre mama cu genunchii în Împărăţia Lui Dumnezeu, cu mesajul pentru tata:
TU VEI FI CADOUL MEU
Zumzetul de rugăciune se ridică tot mai sus şi se face glas. Aerul se luminează de frumuseţea băiatului cu ochi blânzi, plăpând ca o flacără.
Mama prinde hârtia cea nouă, o îndoaie şi o furişează, spre şi-mai-tristeţea băiatului, în geantă. Se răzgândeşte însă şi, peste o clipă, mâna scotoceşte în geantă. Scoate prima hârtie. O citeşte din nou prelung, apoi ia pixul din mâna băiatului. Dacă o vedea Dumnezeu acatistul, măcar să nu se facă de ruşine, pare că spune biata de ea. Apăsat ca o pecete, mama trage două liniuţe:
TE ROG TATA VIN-O MAI REPEDE
TATA AI FOST CEL MAI BUN
VIN-O MAI REPEDE
ÎN TREI ZILE
Cu hârtia în mână, mama se lipeşte de zumzetul bisericii, care se face glas şi rugăciune: Tatăl nostru care eşti în Ceruri...
(Florentina Toniţă)
