În toate bisericile, clopotele au răsunat în Vinerea Mare. Credincioșii cu lumânări în mâini, cu chip smerit, au participat la slujba Prohodului, una dintre cele mai tulburătoare momente ale ortodoxiei.
La Biserica Vovidenia din Botoșani, la fel ca în toate bisericile din oraș, credincioșii au cântat Prohodul Domnului, au trecut pe sub Sfântul Epitaf, au aprins lumânări pentru Vii și pentru Morți, s-au recules și s-au rugat pentru pace și sănătate.
Pentru credincioși, slujba Înmormântării lui Hristos, Prohodul Domnului, este un moment de profundă evlavie. Cu lumânări lumânări aprinse în mâini, simbolizând lumina lui Hristos care strălucește chiar și în întunericul Morții, creștinii trăiesc an de an momentul de doliu și de reculegere în așteptarea Învierii, a speranței și a bucuriei renașterii.
Preoți și creștini deopotrivă au înconjurat Biserica cu Sfântul Epitaf, într-o plină de emoție procesiune de înmormântare. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălțare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt. Scoaterea Sfântului Epitaf din altar semnifică chiar coborârea de pe Cruce a lui Hristos și pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.
”Astări este ziua în care Mântuitorul, cu sufletul Său Dumnezeiesc, plin de har, se coboară la cele mai de jos ale pământului, adică în locurile întunecoase. De acolo îi ridică pe Adam, pe Eva și pe toți drepții Vechiului Testament, care au murit în nădejdea venirii unui răscumpărător, venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. Este ziua în care fiecare dintre noi ne tânguim și, prin post, rugăciune, prin cântare, prin osteneală, încercăm să fim și noi alături de Mântuitorul Iisus Hristos la aceste momente grele. Pentru că Mântuitorul a murit pentru ca nouă să ne dăruiască nemurirea. A pătimit Moartea ca noi să avem Viață. A biruit moartea ca să domolească durerile morții noastre. Și a venit în adâncurile pământului, în Iadul cel mai de jos, ca să aducă speranță și bucurie”, a rostit preotul Partenie Apostoaie, parohul Bisericii Vovidenia.
Părintele a vorbit despre provocările lumii contemporane, despre Învierea, care ”se petrece în fiecare dintre noi”.
”Noi, cei de astăzi, trăim poate într-un alt fel acest moment al Îngropării Mântuitorului Iisus Hristos și al Pogorârii sale la Iad. Dar purtăm și noi, în ființa noastră, pe de o parte, purtăm întunericul, mizeria, oboseala și răutatea Iadului. Dar pe de altă parte, pentru că suntem cu adevărat creștini, avem și speranță. Avem și convingerea aceasta, că în Bunătatea Sa, Dumnezeu nu ne va lăsa. Și cum din peștera îngropării Sale, Hristos a făcut mormânt dătător de Viață, tot așa avem speranța că Dumnezeu, văzând credința, osteneala, dragostea noastră față de el, va preface încetul, încetul cu multă răbdare, va preface inima noastră, care de multe ori este asaltată de întunericul păcatului, într-o inimă luminoasă, plină de iubire de credință, plină de speranță.
De aceea, acest moment nu este doar unul care s-a petrecut acum 2000 de ani, ci se petrece în fiecare dintre noi. Un moment, o șansă, o provocare, ca din inima noastră să alunge Dumnezeu întunericul. Ca inima noastră, de multe ori împietrită de atâtea și atâtea provocări ale lumii, să fie transformată într-o inimă bună, blândă și mai presus de toate curată.
Vom face Procesiunea în jurul Bisericii, arătând prin aceasta că Mântuitorul Hristos nu a primit Moartea doar pentru cei care vor crede în el în decursul istoriei, ci pentru toată umanitatea, toată firea omenească, de la primul om, Adam, până la ultimul om care se va naște pe acest pământ, se regăsește în persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Și firea noastră omenească a primit dezlegare de întuneric, de păcat și de moarte”, a încheiat părintele Partenie Apostoaie, parohul Bisericii Vovidenia.
