Sarbatoarea Botezului Domnului, numita si Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii. Ea are o semnificatie deosebita pentru viata crestina, deoarece nimeni nu poate deveni crestin fara Botez.
Taina Sfantului Botez este poarta de intrare in Biserica si in Imparatia cerurilor. Stim aceasta din convorbirea Mantuitorului Iisus Hristos cu unul din invatatii Legii vechi, si anume cu Nicodim, care era un om intelept si duhovnicesc. Iisus ii spune acestuia ca "de nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3). La intrebarea lui Nicodim: cum va putea un om in varsta sa se nasca din nou?, Mantuitorul ii raspunde: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia cerurilor" (In. 3, 5).
Asadar, Taina Sfantului Botez este taina nasterii din nou, taina nasterii duhovnicesti a persoanei. Prin nasterea biologica sau trupeasca, omul se naste pentru viata aceasta pamanteasca si merge spre moarte din cauza pacatului stramosesc care s-a transmis tuturor oamenilor ca predispozitie sau inclinatie spre pacat. Deci, cine se naste fizic intru Adam, ca om, se naste pentru a muri fizic, insa cine se naste spiritual intru Hristos prin Botezul cu apa si Duh Sfant, se naste pentru a trai vesnic, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "Cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va fi viu" (Ioan 11, 25). De aceea Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni 15, 22).
Deci, in Taina Sfantului Botez se pregateste inceputul invierii oamenilor, mai intai invierea sufletului din pacat, prin credinta, viata curata si fapte bune, iar apoi, la Invierea cea de obste, si invierea trupului din stricaciune, pentru a trai vesnic in iubirea Preasfintei Treimi. Asadar, legatura tainica intre Botezul din Biserica si inceputul intrarii omului in Imparatia cerurilor este continutul cel mai profund al Tainei Sfantului Botez. Nimeni nu poate intra in Imparatia cerurilor daca nu se naste din apa si din Duh in Biserica.
Apa este folosita la Botez pentru a arata ca dupa cum ea este element esential pentru viata trupului, tot asa este Duhul Sfant necesar pentru viata spirituala a fiintei umane, atat pentru suflet, cat si pentru trup, intrucat Duhul Sfant ii daruieste omului harul infierii, il curateste de toata intinaciunea, il conduce la inviere si ii daruieste viata vesnica in lumina Sfintei Treimi.
Botezul Mantuitorului Iisus Hristos este pregatire pentru Botezul crestin
Hristos nu avea nevoie sa fie botezat de catre Ioan, pentru ca era fara de pacat, dar intrucat a luat asupra Sa conditia umana, adica a intrat in lumea marcata de pacat si moarte, El Se boteaza pentru mantuirea oamenilor, pentru a arata fiecarui om ca are nevoie de curatire si de schimbare. Aceasta schimbare sau innoire inseamna ca omul cel vechi al pacatului neascultarii trebuie sa moara, ca sa se nasca omul cel nou care traieste vesnic in comuniune de ascultare si iubire cu Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Sarbatoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este si sarbatoarea aratarii Preasfintei Treimi, pentru ca la Botezul Domnului S-a aratat, deodata, lucrarea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Aceasta minune dumnezeiasca s-a facut cand Mantuitorul Iisus Hristos a iesit in public si S-a botezat in apele Iordanului, la varsta de 30 de ani. Atunci, deodata cu Persoana lui Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arata si Celelalte doua Persoane ale Preasfintei Treimi. Duhul Sfant in chip de porumbel coboara peste Fiul lui Dumnezeu devenit Om, indata dupa ce a iesit din apele Iordanului, iar glasul Tatalui ceresc se aude zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit" (Matei 3, 17). Din acest motiv, troparul Botezului Domnului pune accentul tocmai pe aratarea Preasfintei Treimi: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea (adorarea) Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea (taria) cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie".
De la Botezul Domnului am invatat, in mod deosebit, ca Fiul lui Dumnezeu intrupat, Iisus Hristos, este Unul din Sfanta Treime. Taina aceasta a cunoscut-o mai intai Maica Domnului, cand ingerul i-a spus cum va naste un Prunc, desi ea nu a cunoscut barbat, si anume: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Vedem asadar ca intreaga Sfanta Treime a lucrat intruparea sau inomenirea Fiului, desi numai Fiul S-a facut Om.
Insa, la Botezul Domnului Iisus Hristos in Iordan, ceea ce stia numai Maica Domnului s-a aratat public, cand Fiul Care S-a facut Om este insotit si confirmat de glasul Tatalui din ceruri: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit" (Matei 3, 17), si de catre Duhul Sfant Care coboara peste El sub forma de porumbel. Deci, am putea spune ca sarbatoarea Botezul Domnului, Epifania sau Teofania, este si serbare a aratarii Preasfintei Treimi intrucat la Botezul Domnului in Iordan S-a aratat intreaga Sfanta Treime. In lumina Botezului Domnului Hristos intelegem de ce Botezul crestin se savarseste in numele Sfintei Treimi, adica in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Mantuitorul Insusi, la sfarsitul Evangheliei dupa Matei, inainte de a Se inalta la ceruri, porunceste Apostolilor Sai sa mearga si sa invete neamurile credinta in Iisus Hristos si sa le boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (cf. Matei 28, 19). Dupa cum Sfanta Treime a fost prezenta la Botezul Mantuitorului Hristos, tot asa Sfanta Treime este prezenta si cand se boteaza fiecare om pentru a deveni crestin. Deci, prin Botezul Sau, Mantuitorul Iisus Hristos a pregatit botezul crestin. In acest sens, Biserica lui Hristos se constituie la Cincizecime prin Pogorarea Sfantului Duh peste Apostoli si prin botezul multimilor de oameni in numele Sfintei Treimi (cf. Fapte 2, 41). Din acest motiv sarbatoarea Sfintei Treimi este acum ingemanata in calendar cu sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant sau a Cincizecimii (Luni dupa Duminica Rusaliilor), iar la rugaciunile incepatoare, rugaciunea Preasfanta Treime urmeaza dupa rugaciunea Imparate ceresc. Deci, Duhul Sfant impartaseste iubirea Preasfintei Treimi si face Biserica plina de Sfanta Treime.
Cand Mantuitorul Iisus Hristos S-a botezat in Iordan de catre Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, Sfantul Ioan a simtit sfintenia Lui si I-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?" (Matei 3, 14), pentru ca el s-a nascut pe cale naturala si purta in firea lui pacatul stramosesc, insa Mantuitorul S-a nascut fara de pacat, adica mai presus de fire, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria.
Mantuitorul ii raspunde lui Ioan: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15). Cu alte cuvinte, nu este o necesitate ca Iisus Hristos sa Se boteze, fiindca El este fara de pacat, dar intrucat, in mod liber, ia asupra Sa pacatul lumii, El implineste dreptatea, adica voia lui Dumnezeu Tatal ca Fiul Sau sa fie Mantuitorul lumii. El S-a facut purtatorul conditiei umane, al unei vieti care este amestecata cu moartea, pentru ca sa daruiasca oamenilor muritori viata Lui cea fara de moarte vesnica.
Cand Mantuitorul Se boteaza, cerurile se deschid si Duhul Sfant coboara peste umanitatea lui. Aceasta inseamna ca si atunci cand se boteaza un om, adult sau copil, in Biserica, cerurile se deschid si harul Duhului Sfant introduce pe om in viata Sfintei Treimi. Preotul care savarseste Botezul doar arata vizual lucrarea cea nevazuta a Sfintei Treimi, deoarece cand se boteaza un om, adult sau copil, Hristos Domnul, Arhiereul vesnic, il boteaza pe acesta prin lucrarea Duhului Sfant si prin bunavointa Tatalui.
Ultimele cuvinte din Evanghelia de astazi sunt cheia intelesului Botezului, si anume: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit" (Matei 3, 17). In Dumnezeu Fiul devenit Om, Dumnezeu Tatal iubeste intreaga umanitate. Prin urmare, cand se boteaza un om, glasul Parintelui ceresc spune tainic: acesta este fiul Meu cel iubit, pentru ca Dumnezeu Tatal cuprinde in iubirea Sa vesnica pentru Fiul Sau pe fiecare om botezat, devenit crestin, care poarta numele lui Hristos.
Cand se boteaza un copil, primeste binecuvantare nu numai copilul respectiv, ci si familia si Biserica intreaga, pentru ca Botezul nu este numai un eveniment personal, ci si unul comunitar, eclesial. Cu fiecare nou botezat se arata o data in plus iubirea vesnica a Preasfintei Treimi pentru oamenii care doresc bucuria si viata vesnica din Imparatia Preasfintei Treimi.
Din acest motiv, Botezul este un izvor de mare bucurie pentru familie, pentru parohie si pentru Biserica intreaga, soborniceasca.
Copiii care nu sunt botezati, sub pretextul ca nu sunt suficient de maturi ca sa inteleaga Taina Botezului, sunt lipsiti de o binecuvantare unica, aceea a unirii lor personale cu Sfanta Treime in Sfanta Biserica, iar daca se intampla sa moara nebotezati, ei nu se pot bucura deplin de bucuria vietii vesnice, dupa cum spun Sfintii Parinti.
Biserica Ortodoxa considera ca trebuie sfintita nu numai viata matura a omului, ci si copilaria si tineretea lui
Cand se boteaza copilul, in aceeasi zi el primeste si Taina Mirungerii, rostindu-se formula: pecetea darului Sfantului Duh. Atunci copilul botezat primeste o multime de daruri duhovnicesti spre a fi cultivate, iar apoi el, mergand la biserica impreuna cu mama, tata, bunica si cu alti copii, creste duhovniceste in iubirea de Dumnezeu si de Biserica.
Totodata, in aceeasi zi in care copilul primeste Botezul si Mirungerea, in mod obisnuit la varsta de 6 saptamani, el primeste si Sfanta Taina a Euharistiei. Aceasta nu se amana pentru mai tarziu sub pretextul ca nu o intelege copilul la varsta de 6 saptamani. De fapt, nici la o varsta inaintata nu intelegem cum painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului, dar intelegem ca in Taina Sfintei Euharistii sau a Sfintei Impartasanii se afla iubirea sfanta a lui Dumnezeu pentru noi, Care ne daruieste viata vesnica.
Faptul ca Biserica boteaza copiii, ii mirunge si ii impartaseste in aceeasi zi arata ca un copil este o persoana umana intreaga. Dupa cum Dumnezeu Copilul, Care S-a nascut in pestera din Betleem, era Persoana, tot asa fiecare copil botezat este o persoana pusa in legatura de iubire eterna cu Persoanele Sfintei Treimi. El nu este o parte dintr-un om, ci el este un om intreg, este o persoana si are o valoare unica si eterna. Copilul nu este la inceput un animal care devine apoi om, ci din momentul conceperii sale, copilul este om, iar prin Botez, el devine persoana binecuvantata, avand un nume si un chip indreptat spre numele si chipul Tatalui, Fiului si Duhului Sfant, deoarece dupa chipul Sfintei Treimi a fost creat omul cand Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" (Facere 1, 26), folosind pluralul tainic al lui Dumnezeu Unul si Multiplu, adica Dumnezeul-Treime.
Vedem asadar cat de mare este demnitatea de a fi crestin. Cand se boteaza un om, o fiinta biologica rationala devine o fiinta teologica, eclesiala, purtatoare de Dumnezeu. Copilul botezat este introdus in iubirea Preasfintei Treimi. El primeste numele unui sfant, pentru a arata ca de fapt calea Botezului este calea sfinteniei vietii prin harul Preasfintei Treimi.
La Botez, adultul sau copilul, prin nasul sau, face un legamant, si anume un legamant pentru toata viata, adica depune voturi baptismale, intrebari si raspunsuri (asemenea voturilor monahale). Prima intrebare: Te lepezi de satana? si de toate lucrarile lui? si de toti slujitorii lui? si de toata slujirea lui? si de toata trufia lui? Raspuns: Ma lepad de satana. Si apoi la intrebarea: Te unesti cu Hristos?, raspunsul este: Ma unesc cu Hristos! Iar la intrebarea: Si crezi Lui?, raspunsul este: Cred Lui, ca unui Imparat si Dumnezeu! Toate acestea le fagaduieste cel care se boteaza sau nasul pentru copil, ca inceput de viata noua in Hristos prin harul Duhului Sfant.
Asadar, toata viata celui botezat trebuie sa fie o lucrare sfanta de lepadare de satana si de lucrarile lui, adica de pacat, de toata rautatea, si o unire cu Hristos prin implinirea poruncilor dumnezeiesti. In masura in care omul se leapada de satana si de toate lucrarile lui si se uneste cu Hristos, in aceeasi masura el simte bucuria harului si iubirii lui Dumnezeu in viata sa.
De aceea, crestinul adevarat este un om al iubirii jertfelnice si al bucuriei sfinte chiar si atunci cand trece prin necazuri. Sfantul Apostol Pavel spune in acest sens: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? (.) Nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de iubirea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 35, 38-39).
Sarbatoarea Botezului Domnului - bucurie mare pentru un popor crestin
In aceasta zi a Botezului Domnului, noi, romanii, ne aducem aminte cu bucurie ca poporul nostru a fost botezat sau crestinat nu la comanda de sus in jos, ci a fost crestinat lent, profund si pasnic de-a lungul mai multor veacuri pe cand se forma ca popor nou in istorie din daci si romani. Deci, nu avem o data, un an al crestinarii noastre ca popor. Exista o legatura tainica de iubire intre Hristos si fiecare popor crestin, dar mai ales intre Hristos si popoarele care au suferit mult pentru a-si pastra de-a lungul incercarilor istoriei identitatea lor crestina. De aceea, cu bucurie si speranta ne gandim la faptul ca pe stema tarii noastre se afla vulturul purtator de Cruce inaltandu-se spre cer, pentru a ne arata ca avem o vocatie crestina pentru eternitate, ca purtam taina Crucii ca taina a biruintei asupra suferintei prin speranta si asupra mortii prin Inviere, de la inceputurile noastre ca popor crestin si pana la sfarsitul istoriei. Prin urmare, poporul roman purtator de Cruce si de Inviere isi arata demnitatea sa daca nu isi uita Botezul sau, legatura lui cu Hristos Cel rastignit si inviat ca parte constitutiva a identitatii si existentei sale.
Am vazut inainte de Craciun si la Craciun multimea de copii frumosi care au cantat colinde, ca niste ingeri, laudand pe Pruncul Iisus, pe Dumnezeu Care S-a facut Copil, adica S-a facut Om pentru noi oamenii, ca sa ne descopere taina iubirii parintesti a lui Dumnezeu si sa ne daruiasca viata Lui cea vesnica. Dar toate aceste frumuseti: ale copiilor care colinda de Craciun, ale manastirilor, ale bisericilor, ale troitelor, ale sarbatorilor sfinte si ale traditiilor luminoase, tot ceea ce a fost creat ca frumusete in arta de inspiratie crestina, in muzica, tot ceea ce este frumos si inaltator spiritual in poporul roman dreptcredincios sunt roade ale Sfantului Botez, ca legatura a lui de iubire sfanta cu Hristos, cu intreaga Sfanta Treime si cu toti sfintii pe care ii cinsteste Sfanta Biserica.
Sfintirea cea Mare a apei - reinnoire a bucuriei Botezului si sfintire a vietii si activitatii crestinului in lume
Trebuie sa amintim ca in ziua sarbatorii Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii, se savarseste Sfintirea cea Mare a apei. Aceasta apa pe care Duhul Sfant o sfinteste este apa de binecuvantare, apa de sfintire a sufletului si a trupului si a naturii inconjuratoare, dar si izvor de bucurie pentru oamenii care o primesc cu credinta, evlavie si dragoste.
Sfintirea cea Mare a apei sau Aghiasma Mare, care se savarseste numai cu prilejul sarbatorii Botezului Domnului, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Ortodoxiei. Ea se savarseste in afara bisericii pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a botezat nu intr-un spatiu inchis, ci in raul Iordan. De obicei, aceasta slujba se savarseste langa un rau curat sau un izvor, iar daca nu se poate acolo, aceasta se savarseste in apropiere de biserica, unde sunt vase multe cu apa, pregatite cu multa grija si cu multa evlavie pentru momentul acesta sfant.
Sfintirea cea Mare a apei are mai multe parti, iar prin continutul ei scoate in evidenta mai intai iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iubire aratata in Intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in Botezul Sau in Iordan. De aceea, rugaciunile si cantarile acestei zile fac legatura intre Nasterea Domnului si Botezul Domnului, dar si intre Botezul Mantuitorului si mantuirea oamenilor, a celor care cu credinta si bucurie au primit Botezul in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. La sarbatoarea Botezului Domnului se sfinteste firea apelor, asa cum ne spune o cantare din aceasta slujba: "astazi se sfinteste firea apelor". Astfel, Biserica ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos este preamarit astazi in mod deosebit de catre intreg Universul, de creatia intreaga. De ce? Pentru ca El a venit sa mantuiasca pe oameni, dar si sa pregateasca un cer nou si un pamant nou. Astazi se sfinteste creatia intreaga ca pregatire a ei pentru innoire si transfigurare in cerul nou si pamantul nou din Imparatia cerurilor (vezi cartea Apocalipsa, cap. 3).
Frumusetea si bogatia rugaciunilor din slujba numita Sfintirea cea Mare a apei ne indeamna sa fim cu luare aminte. Numai atunci primim binecuvantare cu adevarat si ne foloseste gustarea apei sfintite, cand ascultam slujba sfintirii ei cu credinta, cu frica de Dumnezeu si cu dragoste.
Daca o primim cu credinta si cu evlavie, in primul rand, Aghiasma Mare ne sfinteste sufletele si trupurile noastre, casele noastre si tot spatiul in care ne desfasuram activitatea. Prin aceasta sfintire a naturii cu apa sfintita, Biserica Ortodoxa arata ca Dumnezeu trebuie marturisit si laudat nu numai in biserica, ci si in afara ei. Iar noi trebuie sa fim crestini nu doar in zi de duminica, ci crestini in toate zilele, in orice loc ne-am afla. Apa sfintita ne aduce aminte ca suntem botezati cu apa si cu Duh Sfant si suntem crestini, fii ai lui Dumnezeu-Tatal dupa har in iubirea Lui nesfarsita fata de Fiul Sau Iisus Hristos Care S-a facut Om, din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor.
Aghiasma Mare se gusta pe nemancate timp de opt zile, pentru ca ea ne cheama sa cautam viata si bucuria vesnica in iubirea Preasfintei Treimi (cifra 8 fiind simbolul vesniciei si al infinitului).
In al doilea rand, Aghiasma Mare ne aduce vindecare de boli sufletesti si trupesti. Traim intr-o vreme in care omul este foarte incercat de tot felul de boli sufletesti si trupesti. Insa boala sufleteasca cea mai mare este pacatul, adica lipsa de iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri. In acest sens, apa sfintita ne vindeca, intrucat ne inmulteste credinta si dragostea fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri.
In al treilea rand, Aghiasma Mare ne aduce eliberare de patimi si alungarea duhurilor celor rele. Foarte adesea, omul simte ca desi doreste sa faca binele, totusi nu are putere suficienta pentru a savarsi binele, deoarece duhul cel rau il indeamna pe om sa savarseasca raul. Insa apa sfintita ii da omului putere sa biruiasca ispitele si sa duca lupta cea nevazuta impotriva duhurilor rele, prin rugaciune, post, spovedanie si Impartasanie.
De aceea, sa ne rugam Domnul Iisus Hristos sa ne daruiasca bucuria de a fi binecuvantati cu apa sfintita, noi si casele noastre, cei dragi ai nostri si toate activitatile noastre, pentru ca viata noastra sa fie lumina din lumina lui Hristos si bucurie din bucuria sfintilor, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin.
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane