Pe vremea când Imperiul Roman era condus de împăratul Deciu (249-251), aprig prigonitor al creştinilor, Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Aceştia l-au dus la dregătorul Optimus, care l-a silit să jertfească zeiţei Afrodita. Însă el nu a vrut să se supună, ci a mărturisit cu mult curaj că nu poate să se închine unei zeiţe desfrânate, că este creştin şi se închină numai lui Hristos Iisus, Dumnezeu. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul Sfântului Petru, apoi l-a pus în butuci, după care l-a chinuit cu roata. Nereuşind să-l facă să jertfească idolilor şi să-l despartă de Hristos, i-a tăiat capul şi aşa a primit Petru cununa mucenicilor din mâinile Domnului Iisus Hristos.
Sfântul Dionisie era un bărbat creştin şi împreună cu o fecioară, Cristina, se aflau întemniţaţi din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost ucis împreună cu alţi creştini, fiind îngropat sub mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra sa.
Sfântul Paulin era din Atena şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni. Pentru aceasta, a fost prins şi dus în faţa dregătorului Atenei, care după ce l-a bătut cumplit l-a aruncat într-un cuptor cu foc. Dar sfântul, prin puterea lui Dumnezeu, a ieşit de acolo nevătămat. De aceea, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi aşa, Paulin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului de la care a primit cununa mucenicilor.