Acest schit a fost, în secolele XVIII-XIX, o renumită sihăstrie în partea de nord-est a Moldovei. Aici au trăit călugări isihaşti cu viaţă sfântă, care practicau rugăciunea lui Iisus.
Unii din ei se nevoiau în Schitul din poiana Voronei - actuala mănăstire cu acelaşi nume de astăzi. Alţii se nevoiau în Schitul Sihăstria Voronei, dintre care cel mai renumit a fost Cuviosul Onufrie (secolul XVIII).
Cei mai evlavioşi se nevoiau în pădurile seculare din împrejurimi. Mulţi din aceşti sihaştri au rămas necunoscuţi. Spre sfârşitul secolului XIX, numărul călugărilor din Schitul Sihăstria Voronei a scăzut. Abia se menţinea firul slujbelor. Tradiţia isihastă din această vestită vatră călugărească a fost aproape complet întreruptă. Însăşi biserica şi chiliile ajunseseră în paragină.
Aceasta era starea duhovnicească a Schitului Sihăstria Voronei în anul 1914, când a venit aici monahul Ghedeon Verenciuc. Părinţii, văzând ascultarea, râvna şi priceperea lui, după câţiva ani l-au făcut preot.
Apoi, mutându-se egumenul din viaţa aceasta, în anul 1925 a fost numit egumen al Schitului Sihăstria Voronei Protosinghelul Ghedeon. El a condus schitul mai mult de 20 de ani, ridicându-l la o nouă stare de înflorire. A reînnoit biserica, chiliile şi viaţa duhovnicească şi a format peste 20 de ucenici, crescându-i în frică de Dumnezeu şi râvnă pentru biserică.
Auzindu-se de numele şi nevoinţa lui, mulţi credincioşi din partea locului alergau la Schitul Sihăstria Voronei. Unii veneau să asculte slujba, căci părintele Ghedeon slujea şi cânta foarte frumos. Iar alţii veneau să se mărturisească şi să ceară sfat, căci era vestit duhovnic mare şi nevoitor.
Acest egumen vrednic de pomenire era şi un priceput dascăl de muzică bisericească. El aduna în jurul lui până la 20 de ucenici, tineri de prin sate, pe care îi învăţa religia şi cântarea psaltică. Unii dintre ei au ieşit buni cântăreţi de parohie, iar alţii au rămas în mănăstire, ajungând călugări iscusiţi. Atât unii, cât şi ceilalţi, pomenesc cu dragoste şi recunoştinţă pe bunul lor dascăl şi părinte duhovnicesc.
Aşa s-a nevoit Protosinghelul Ghedeon Verenciuc până la începutul anului 1945, slăvind pe Hristos, slujind Biserica, mângâind oamenii, învăţând pe ucenici şi stăruind ziua şi noaptea în rugăciune şi post.
Apoi, îmbolnăvindu-se, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost îngropat de fiii săi duhovniceşti în cimitirul schitului.
Sfintii Botosanilor - Cuviosul Onufrie Frunza
Parintele Paisie Olaru, duhovnicul inca necanonizat al Romaniei
