Foarte puÅ£ini dintre creÅŸtinii care au ÅŸansa înfierii unui copil cunosc sau au auzit de rânduiala specială care se face cu ocazia înfierii copiilor.

Biserica nu a putut rămâne indiferentă faţă de situaÅ£iile în care familiile creÅŸtine au dorit să înfieze un copil, ÅŸi a alcătuit o slujbă potrivită acestei împrejurări.

Astfel, "cel care urmează să devină fiu (sau fiică) al altor părinÅ£i decât cei care l-au născut vine la biserică împreună cu cel care îl înfiază ÅŸi stă înaintea preotului cu faÅ£a spre răsărit, Å£inând în mâini făclii aprinse", spune Molitfelnicul. Dacă copilul este foarte mic, atunci el este adus la biserică de către viitorii părinÅ£i.

Începutul acestei slujbe se face cu rugăciunile începătoare, urmate de două rugăciuni pe care le rosteÅŸte preotul.

Aceste rugăciuni pun accentul pe relaÅ£ia bazată pe iubirea dumnezeiască dintre persoanele Sfintei Treimi, în special dintre Tatăl ÅŸi Fiul; iubire care aduce binecuvântare ÅŸi în relaÅ£ia care va alcătui o treaptă a iubirii dintre părinte ÅŸi fiul adoptat.

Rugăciunea respectivă subliniază următoarele lucruri: "Cel ce prin iubitul Tău Prunc ne-ai numit pe noi fii ai lui Dumnezeu, cu primirea de fiu ÅŸi cu darul atotputernicului ÅŸi Sfântului Tău Duh (...) caută spre robii Tăi, ÅŸi pe cei pe care firea i-a născut depărtaÅ£i unul de altul după trup, pe aceÅŸtia ÎnsuÅ£i îi uneÅŸte în tată ÅŸi în fiu prin Sfântul Tău Duh".

Slujba respectivă pune accentul exact pe faptul înfierii după har, căci, dacă prin Adam a rânduit rudenia firească după trup, dar "întru Hristos (...) ne-ai arătat ÅŸi pe noi a fi rudenia Ta după har".

Dacă cel înfiat va primi numele părinÅ£ilor "după har", atunci e necesar ca rugăciunile să aibă în vedere ÅŸi viitorul familiei; de aceea rugăciunile mai cuprind cereri speciale: "întăreÅŸte-i în dragostea Ta; leagă-i pe ei cu binecuvântarea Ta; înalţă-i pe ei întru slava Ta; întăreÅŸte-i pe ei în credinÅ£a Ta, păzindu-i pururea ca să nu se lepede de cele ce au ieÅŸit din gura lor (...) ÅŸi dragostea să o păzească nestricată ÅŸi nemincinoasă, până la sfârÅŸitul vieÅ£ii lor".

La finalul slujbei, cel înfiat îngenunchează în faÅ£a celui ce-l înfiază, care îl ridică, zicând: "Astăzi fiul meu eÅŸti tu; eu astăzi te-am născut", ÅŸi-l îmbrăţiÅŸează; iar preotul îi binecuvântează.

Iată o rânduială la momentul înfierii de copii, rânduială cu totul specială ÅŸi care trebuie cunoscută ÅŸi împlinită de către familiile respective; ÅŸi care poate fi adaptată după caz în cadrul instituÅ£iilor speciale, unde între copii ÅŸi personalul calificat se creează sentimente ÅŸi relaÅ£ii deosebite, bazate pe iubirea ca dintre tată ÅŸi fiu. (Pr. Răzvan-George Topală, ziarullumina.ro)