Primul înÅ£eles. În prima "poveste" ni se spune cum a renunÅ£at el la cursurile facultăţii pentru că a simÅ£it că acestea nu îl vor ajuta prea mult, pentru banii pe care îi plătea, cu excepÅ£ia unor cursuri de caligrafie, care l-au atras, pur ÅŸi simplu, prin gratuitatea acestora, învăţând, cu acest prilej, forme ÅŸi combinaÅ£ii între litere care, iniÅ£ial, nu aveau o finalitate practică. Aici ne oprim pentru a ne da cu părerea. Cum adică, să înveÅ£i ceva care nu are o finalitate imediată sau măcar predictibilă? Să înveÅ£i ceva de amorul artei? Nedumerirea ne este spulberată de protagonist: actualele fonturi cu serife, fără serife, spaÅ£ierile ÅŸi combinaÅ£iile dintre litere etc., de la programele noastre de calculator, îÅŸi au sorgintea în aceste prime deprinderi achiziÅ£ionate; altfel spus, "nu poÅ£i face conexiuni dacă priveÅŸti doar înainte, ci doar dacă priveÅŸti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor". AÅŸadar, e bine să înveÅ£i ÅŸi ceea ce nu îÅ£i aduce un folos evident, aici ÅŸi acum. Învăţătura nu are, întotdeauna, consecinÅ£e imediate. Utilitatea ei se stabileÅŸte a posteriori, ÅŸi nu întotdeauna dinainte, direct, explicit, conÅŸtientizat. AchiziÅ£ia prezentă îÅŸi va arăta forÅ£a nu se ÅŸtie când.
Al doilea înÅ£eles. În a doua "poveste" ni se prezintă păţania cu îndepărtarea sa de la conducerea Apple, compania pe care el însuÅŸi o crease ÅŸi dezvoltase, ÅŸi cu transformarea acestui eÅŸec într-un nou început, într-o ÅŸansă de reactivare la altă scară. Protagonistul declară, în mod paradoxal, că acest episod "a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uÅŸurinÅ£a de a fi din nou începător…". Această cărămidă "dată în creÅŸtet" l-a făcut să reconsidere laurii succesului (care, pesemne, i se urcase la cap), să devină creativ ÅŸi mai responsabil faţă de ceea ce urma să facă. Să ai forÅ£a să o iei de la început, după ce te-ai aflat pe culmi, asta da putere de a merge mai departe! RenaÅŸterea din propria cenuşă poate deveni un mod de a viza lucrurile, la îndemâna fiecăruia dintre noi, dacă nu înÅ£epeneÅŸti în propriile succese (sau eÅŸecuri!), dacă îÅ£i asumi relativitatea acestora ÅŸi îÅ£i faci o filozofie de viaţă nu din atingerea Å£intei, ci din urcuÅŸul care duce (eventual) spre ea.
Al treilea înÅ£eles. A treia "poveste" aduce în atenÅ£ie problema morÅ£ii ÅŸi a rolului ei în preÅ£uirea ÅŸi punerea în rost a vieÅ£ii. Aflând că e bolnav ÅŸi că iminenÅ£a sfârÅŸitului e foarte aproape, viaÅ£a ca atare, cât i s-a mai dat, a primit o altă însemnătate, mai ales că zilele rămase s-au derulat sub tâlcul următoarei întrebări: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaÅ£a mea, aÅŸ vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar răspunsul fiind "nu", pentru mai multe zile în ÅŸir, a trebuit să ÅŸi-o schimbe radical. Sfatul lui Steve Jobs, care decurge din interogaÅ£ia de mai sus, este tranÅŸant: "Timpul vostru este limitat, aÅŸa că nu-l irosiÅ£i trăind în locul altcuiva. Nu fiÅ£i prinÅŸi în dogme, care înseamnă să trăiÅ£i cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaÅ£i "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Åži, cel mai important, aveÅ£i curajul să vă urmaÅ£i inima ÅŸi intuiÅ£ia". ÎnÅ£elesul acestui crez este cât se poate de limpede ÅŸi se concretizează în îndemnul de a trăi fiecare zi ca pe un dar nepreÅ£uit, care nu se va mai întoarce, de a fi consecvenÅ£i cu chemarea interioară, de a făptui doar în numele simplului miracol că existăm (o zi, poate încă o zi…). Acceptarea finitudinii ne pune într-o altă relaÅ£ie cu infinitul.
Ar mai fi o "poveste" pe care Steve Jobs nu ar fi avut cum să o prezinte, cea despre propria moarte, care a survenit cu puÅ£ine zile în urmă. ÎnÅ£elesul "meta-poveÅŸtii" întregii sale existenÅ£e ar fi următorul: să nu ne adunăm comori pe pământ, ci în cer. Averea nu are sens, dacă nu este acumulată în perspectiva zărilor ultime, transcendente. Ceea ce eventual adunăm acum, în vremelnicie, trebuie să ne pregătească pentru veÅŸnicie.
Nota. Åžtim că Steve Jobs aparÅ£inea unei alte tradiÅ£ii spirituale, însă reflecÅ£iile lui cu privire la sensul morÅ£ii în configurarea corectă a vieÅ£ii ne-au dus cu gândul la părinÅ£ii filocalici care, de atâtea ori, afirmă că gândul la moarte este unul dintre cei mai buni pedagogi.
(Prof. univ. Constantin CucoÅŸ)
