Gasirea si alegerea duhovnicului se face cu rugaciune, precum oricare alt lucru de mare importanta din viata noastra. A te multumi cu preotul din parohie poate fi o dovada de smerenie, dar acest lucru poate fi si deosebit de riscant. Astazi, cand calitatea vietii duhovnicesti pare slabita, atat in randul mirenilor, cat si al preotilor si al monahilor, exista riscul sa cautam Apa Vie la izvoare care ele insele duc lipsa de Apa.
Schimbarea duhovnicului
Desi fiecare parohie are preotul ei slujitor, usor de gasit, multi crestini se afla in cautarea unui duhovnic. Nu este rau ca fiecare crestin sa-si caute duhovnicul care ii place, atat timp cat cautarea lui nu este una vicleana, urmarind gasirea unui preot cat mai ingaduitor cu pacatele.
Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca toti preotii au har sfintitor; pacatele personale ale preotului nu fac nelucrator harul primit de acesta in Taina Hirotoniei; numai caderea din dreapta credinta poate face nelucrator harul preotului. Deci, la nevoie, ne putem spovedi la orice preot care nu a cazut din dreapta credinta.
Duhovnic, insa, este preotul care ne spovedeste si ne indruma cu multa intelepciune spre Hristos, pe calea anevoioasa a mantuirii. Pe langa harul primit in Taina Hirotoniei, care ii da putere oricarui preot sa lege si sa dezlege pacatele celor care vin la Spovedanie, pentru a fi un bun duhovnic, preotul trebuie sa aiba si o profunda cunoastere a tainelor lui Dumnezeu. Preotul duhovnic nu are numai datoria de a asculta si de a dezlega pacatele fiilor lui duhovnicesti (iertarea este acordata de Dumnezeu, pentru pocainta celor care se spovedesc), ci si pe aceea de a-i invata pe cei veniti la el voia lui Dumnezeu, spre tamaduire sufleteasca. Pentru aceasta, el trebuie sa fie un cunoscator al luptelor duhovnicesti si un traitor autentic al comuniunii cu Dumnezeu.
Vindecarea fiilor duhovnicesti este cel mai greu aspect al relatiei "parinte duhovnic - fiu duhovnicesc", ea fiind conditionata atat de raportarea corecta a preotului la cel care se spovedeste, cat si de dispozitia sufleteasca a celui care se spovedeste.
Un duhovnic bun este acela care te ajuta sa-ti vezi pacatele si sa ajungi cat mai aproape de Dumnezeu. El simte durere pentru caderile fiilor duhovnicesti precum un parinte simte durere pentru caderile fiilor sai trupesti. Duhovnicul este precum un stalp care arata calea spre Dumnezeu. El nu cauta sa-l faca pe om dupa chipul si asemanarea sa, ci dupa cea a lui Dumnezeu.
Schimbarea duhovnicului se face in momentul in care, dupa Spovedanie, in loc sa simtim odihna cea mult dorita si o ravna innoita spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, simtim tulburare si singuratate. Chiar si atunci cand suntem mustrati de catre duhovnic, tulburarea si singuratatea nu au ce cauta in inima noastra, caci o mustrare care vine din cunostinta si din iubire nu poate tulbura.
Iisus a zis: "Cel ce cauta gaseste!" (Luca 11, 10). El nu minte, ci spune Adevarul. Deci, nu e posibil sa cautam un duhovnic bun si sa nu-l gasim. Chiar daca dureaza, cautarea noastra sincera va fi binecuvantata de Dumnezeu cu lucrul mult-dorit. Unii sfinti au cautat ani de zile un indrumator iscusit pana l-au gasit, iar apoi au incremenit langa acela.
Fara a trece cu vederea ispita de a schimba permanent duhovnicul, se cuvine sa cautam acel preot langa care sa simtim cum inaintam pe calea catre Dumnezeu, prin vederea pacatelor proprii, prin dobandirea unui cuget smerit si prin cresterea in iubirea, rabdarea si iertarea celor de langa noi. Apoi, odata gasit, se pune inceput lucrarii celei mantuitoare.
Intr-un cuvant duhovnicesc, parintele Teofil Paraian spune: "Eu, personal, cred ca nu trebuie neaparat sa te spovedesti la un singur duhovnic, dupa ce te-a pus un duhovnic pe calea buna. Daca vrea sa primeasca dezlegare si sa se-mpartaseasca, crestinul se poate spovedi la orice duhovnic, numai sa aiba grija sa n-ajunga la unul mai aspru decat cel care ii e duhovnicul propriu-zis."
Deci, crestinul care nu a gasit inca un parinte duhovnic sa il caute, rugandu-se cu cuvintele Sfantului Simeon Noul Teolog, dupa cum urmeaza:
"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta."
Teodor Danalache
