ALIN POPESCU
Apelam, dupa aplecarea fiecaruia, la divinitate ori politie, la noroc si soarta ori la propriile puteri, doar doar lumea s-o indrepta. Si, unii dintre noi, plictisiti probabil sa astepte, aleg sa jigneasca.
Si exemplul cel mai elocvent este nevoia tot mai puternica a unor cititori Avocatnet.ro sa-i jigneasca pe redactorii nostri atunci cand scapa o eroare intr-un anumit articol. Ba, mai mult, nevoia exista si atunci cand, cel putin in aparenta, n-ar exista motive de invective. Ori e blonda autoarea articolului, ori cine stie ce alte "defecte" mai are.
De-a lungul timpului, cateva dintre colegele de la redactie au ales sa nu mai scrie editoriale (articole de opinie adica), cel putin o vreme, tocmai pentru ca fusesera jignite de atitudinea deplasata a unora dintre cititori. Si nu prea ai cum sa argumentezi impotriva unei astfel de decizii. Nimeni nu trebuie expus obligatoriu unei multimi, daca nu doreste sa-si asume o ploaie de rosii ori oua stricate. Am discutat, insa, am dezbatut problema si, intr-un final, am inteles cu totii ca jignirile trebuie ignorate si nu purtate in suflet. In fond, ignorandu-i pe acesti oameni, ajungem sa discutam realist si relaxat cu ceilalti cititori, cei cu care merita sa porti un dialog argumentat. Asa ca le stergem si atat.
Si totusi, unde tragem linie? Pana unde acceptam astfel de cuvinte? Si aici ajungem la tema discutiei pe care ti-o propun pentru aceasta seara. Cum contracaram agresivitatea din societatea romaneasca? Si nu vorbesc aici despre violenta de pe strada, desi probabil ca si ea ar merita o discutie separata, vorbesc despre injuraturile care au devenit "moda" acestor vremuri. Vorbesc despre amenintari si golanie, despre tupeu si ignoranta si despre multe altele.
Noi avem "sansa" de a putea sterge aceste comentarii si de a mentine astfel curata discutia in speranta ca poate vom purta un dialog civilizat. Pe strada, insa, nu putem sterge nimic din lucrurile pe care le auzim. La coada dintr-un supermarket nu putem face nimic. In trafic, doamne-ajuta :).
Am ajuns sa cred ca, privind in perspectiva, aproape ca nu mai putem face nimic pentru prezent. Oamenii sunt asa cum sunt si nu se vor schimba, mai ales ca Romania are astazi o groaza de cetateni care nu-si pot administra in niciun fel furia.
Si totusi, pentru viitor, nu cumva parintii ar trebui sa constientizeze ca oferindu-i copilului un exemplu domestic incarcat de violenta verbala, il "ajuta" sa devina un viitor adult violent fizic? Poate n-o fi asa, dar mi-e greu sa cred ca intre ele nu exista o legatura directa.
Stiu, acesti parinti nu citesc Avocatnet.ro. Acesta e contrargumentul cel mai des invocat in astfel de discutii. Acesti parinti nu citesc, nu asculta, nu vad. Ei doar traiesc, vietuiesc si injura. Sa fie chiar asa?
Astazi, nu vreau sa trag eu nicio concluzie, pentru ca simt ca nu-i locul meu sa o fac. Asa ca te invit la o dezbatere simpla pe baza subiectului "violenta verbala". Mai putem face ceva? Are cineva un exemplu demn de urmat?
Multumesc anticipat.
PS
Imi dau seama ca, de multe ori, folosirea cuvantului "noi" e cel putin paguboasa. Noi ne include pe toti chiar daca, in realitate, multi dintre noi refuzam astfel de comportamente. Am observat, insa, ca atunci cand vorbim despre "noi" si "ei", tendinta pe care o are cititorul este sa fie cu mult mai dur cu "ei", plansandu-se intotdeauna in tabara noastra. Asa ca, de la o vreme, folosesc ideea de "noi" tocmai pentru a puncta un lucru esential. Intr-o societate, toti suntem "noi". De fapta si actiunea noastra depinde societatea in sine, iar nepasarea ori ignoranta pot fi puse pe aceeasi treapta cu agresivitatea de orice fel. Atunci cand vrem sa indreptam ceva, trebuie sa ne asumam cu totii acest deziderat. Altfel, daca asteptam ca doar "ei" sa se indrepte de la sine, probabil ca vom astepta mult si bine.
Alin Popescu
