In una dintre povestirile sale, scriitorul rus Lev Tolstoi relateaza ca un om nemultumit de viata sa se plangea ca Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adica nici un talant. Dumnezeu cel bun - zicea el - imparte la toti fel de fel de daruri si numai mie nu mi-a dat nimic. Cum as putea sa fiu multumit in viata, daca nu am nimic?
 
Un batran ce statea langa el si ii auzise cuvintele, spuse:
 
- Tu crezi ca esti asa de sarac?
 
Cel nemultumit raspunse:
 
- Nu zic, ba chiar pot fi mandru de puterea si tineretea mea.
 
Batranul apuca atunci mana dreapta a omului nemultumit si-i zise:
 
- Ai vrea sa dai mana aceasta si in schimb sa iei zece mii de lei?
 
- Nu, negresti ca nu.
 
- Dar mana stanga?
 
- Nici pe ea.
 
- Dar ochii, pentru un milion de lei?
 
- Fereasca Dumnezeu, nu mi-as da un ochi pentru nimic in lume.
 
- Ei vezi?, zise batranul. Vezi ce bogatie, ce daruri ti-a dat Dumnezeu? Si mai indraznesti sa te mai plangi ca n-ai nimic!
 
Intr-adevar, omul acesta si-a dat seama ca este destul de inzestrat ca sa-si poata castiga existenta si sa fie multumit de viata. (Lev Tolstoi)