Tudor Gheorghe și una dintre cele mai disperate rugăciuni care s-au rostit pe o scenă, din 1989 încoace:

RUGA…

Ia-ne, Doamne, orice perspectivă
Roză, tricoloră, cum o fi,
Ia-ne și bomboana din colivă,
Dar redă-ne verbul a iubi.

C-am uitat să ne iubim, părinte,
Și ne omorâm noi între noi
Dă-ne sărăcia dinainte
Dar revarsă-ți dragostea spre noi!

Nu mă bate, frate, nu mai da!
Uite cum se zbate luna-n tâmpla mea!
Nu mă bate, frate, mă omori!
Uite cum se zbate sângele-mi pe flori!

O ciozvârta de orgoliu-acolo,
Setea de putere-a oarecui
Ne-a-mbrăcat sperantele în doliu
Și ne-a dat să fim ai nimanui!

Nu sunt lacrimi multe-n țara asta,
Noi am plans în noi, și-a fost mai greu,
Dar mă doare că ne-a spart fereastra
Și ne vede-n lacrimi Dumnezeu!