ToÈ›i cei 12 Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos s-au nevoit a răspândi, până la marginile lumii, dreapta credinÈ›a creÈ™tină, È™i a vesti tuturor neamurilor pământului pe Hristos-Dumnezeu, chemându-le pe toate la lumină È™i mântuire. Și învățătorii sunt tot un fel de apostoli, de trimiÈ™i. Cu aceeaÈ™i râvnă, cu aceeaÈ™i devoÈ›iune ei sunt chemaÈ›i să risipească întunericul din noi È™i lumineze suflete făcând din catedra È™colii un veritabil "altar" de jertfă. Răbdare, stăruință, îngăduință, măiestrie sunt doar câteva din ofrandele pe care învățătorii le aÈ™ează cu generozitate pe acest altar al È™colii.
Vă invit să ne amintim de icoana blândă a învățătorului, învățătoarei noastre, "domnul sau doamna Trandafir" care a înseninat copilăria fiecăruia dintre noi. Invățătorul este ca un sfânt dintr-o icoană veche. Oricâte mari funcÈ›ii am avea, oricâÈ›i bani È™i bunuri am acumula, oricât de celebri am fi, rămânem tot învățăcei ai doamnei sau domnului învățător. LuaÈ›i de iureÈ™ul acestei lumi, de grijile atât de mari È™i obsedante uităm să ne mai amintim de cei care odinioară ne-au purtat mâna stângace pe foaia neprihănită învățându-ne să aÈ™ternem pe ea graiul dulce românesc.
Acum câÈ›iva ani am fost chemat să slujesc la înmormântarea unei învățătoare din urbea IaÈ™ului. Era o bună prietenă a profesoarei mele de română din È™coala generală pe care o cunoscusem È™i eu. Era pogorâtă parcă dintr-o altă lume. Un chip blajin È™i cuminte, cu mulÈ›i ghiocei pe sub tâmple venerabila învățătoare purta cu sine povara unei frumoase slujiri a învățământului românesc. În drum spre capitala culturală a Moldovei îmi imaginam că va fi foarte multă lume. Sute de foÈ™ti elevi vor veni să o conducă către Cer pe cea care, odinioară i-a condus către lumină. Vă mărturisesc că, intrând în biserică, am trăit un dublu sentiment de tristeÈ›e. Pe lângă întristarea firească pricinuită de o vremelnică despărÈ›ire, m-a cuprins È™i o profundă mâhnire, dar È™i indignare. Rudele, câÈ›iva vecini, colegi È™i foarte puÈ›ini foÈ™ti elevi străjuiau catafalcul cândva apreciatei dăscăliÈ›e. În cei peste 30 de ani de slujire acea învățătoare a avut mulÈ›i novici, care probabil că nici nu mai È™tiau sau nici nu mai erau interesaÈ›i de viaÈ›a, bucuriile sau mâhnirile doamnei lor învățătoare, care în acea zi a fost de două ori înmormântată: la propriu, coborâtă în pământ, iar în chip figurat, cufundată în uitare È™i ignoranță de elevii ei.
Dacă aruncăm o scurtă privire în literatură vom găsi dovezi neclintite de iubire È™i recunoÈ™tință pentru dascălii È™colii. Să ne amintim câteva dintre aceste icoane de lumină È™i frumuseÈ›e: Aron Pumnul pe care Mihai Eminescu îl numeÈ™te luceafăr È™i dalbă stea. Apoi, cine poate uita pe Domnul Trandafir, celebrul învățător a lui Mihail Sadoveanu? Romancierul, cu arhicunoscuta-i măiestrie, i-a creionat un memorabil tablou prin cuvinte alese: "…ca domnul învățător au fost poate mulÈ›i. Și toÈ›i, dragă prietene, când te gândeÈ™ti bine, au fost niÈ™te apostoli, care au îndurat sărăcie È™i batjocură, care au trecut printr-un vifor de nemulțămiri È™i vorbe grele, È™i care totuÈ™i au izbutit să-È™i împlinească cu bine menirea. Domnul nostru ne-a învățat rugăciuni, ne-a învățat cântece aÈ™a de frumoase pentru copilăria È™i sufletele noastre; ne-a învățat să credem în trecutul È™i vrednicia noastră; ne-a învățat multe lucruri de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în fundul sufletului nostru ca seminÈ›e ce au înflorit bogat mai târziu".
De asemenea, în poezia Dascălul, Octavian Goga, aduce învățătorului un sublim omagiu căci, "prin potopul veacurilor negre/ ne-a luminat cărările pribege". La fel, Ion Creangă, în memorabilele Amintiri, face pomenire cu emoÈ›ie de primul săuînvățător, bădiÈ›a Vasile, "un holtei zdravăn, frumos È™i voinic". Poate că de aceea, mai târziu, ilustru povestitor, la răscruce de drumuri, va alege să slujească nu doar la altarul Bisericii, ci È™i la cel al È™colii, devenind el însuÈ™i un iscusit învățător.
AÈ™adar, să ne amintim de cei care ne-au sădit sămânÈ›a cunoaÈ™terii în suflete. Să le batem la uÈ™a sufletului cu o floare a recunoÈ™tinÈ›ei, iar dacă s-au mutat în CereÈ™tile locaÈ™uri să le aprindem o lumânare care, cred că imită cel mai bine viaÈ›a È™i misiunea unui dascăl: arde ca să facă lumină în jur.
Celor care slujesc aceste "jertfelnice" ale culturii È™i educaÈ›iei româneÈ™ti le aÈ™ez lângă inimă cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: "nu există artă mai frumoasă decât arta educaÈ›iei. Pictorul sau sculptorul fac figuri, fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură È™i oamenii, se bucură È™i Dumnezeu" È™i le doresc să aducă cât mai multe bucurii lui Dumnezeu È™i oamenilor prin chipurile pline de viață È™i scânteietoare pe care le modelează în sufletele È™colarilor.
Arhim. Mihail Daniliuc
