Pe 11 mai 1927 se năștea la București regizorul de teatru Constantin Dinischiotu (m. 19 iunie 2008). A urmat Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din București (1945–1949). A urmat cursuri de perfecționare la Academia de Film din București (1950–1951). A fost apoi asistent de regie la Teatrul Național din Iași, regizor și director la mai multe teatre din țară, printre care și Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani (1974 – 1977).
Dotat cu un ”simţ scenic excepţional şi vastă cultură teatrală, abordând cele mai diverse stiluri de teatru” (Costin Tuchilă), regizorul Constantin Dinischiotu s-a impus prin spectacole de succes cu piese din repertoriul universal, dar şi cu texte de autori români clasici, moderni şi contemporani.
”Marea mea bucurie a fost la Botoşani!”
Lui Constantin Dinischiotu i se datorează recuperarea unor autori şi piese uitate, dar de real interes pentru publicul contemporan, începând cu textele dramatice eminesciene.
În anul 2002, în volumul omagial apărut în 2002, intitulat cu umor „L-a aşteptat pe Molière în gară…”, Constantin Dinischiotu mărturisea: ”Pot să afirm: Sunt mulţumit de profesie! În afară de operă, am abordat toate genurile şi marea mea bucurie a fost la Botoşani, unde, împreună cu Ion Olteanu, Constantin Piliuţă, Vida Gheza şi Teodora Dinulescu, am reuşit să aducem pe scenă, după 100 de ani, cu sprijinul eminescologului Marin Bucur, opera dramatică a marelui Eminescu”.
În perioada 1974-1975, când la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani se afla regizorul Constantin Dinischiotu, unul dintre marii actori ai României reușește un rol memorabil. Este vorba despre Constantin Codrescu, cel care va juca rolul principal din piesa lui Virgil Stoenescu, ”Alexandru Lăpuşneanu”.
La finalul producției teatrale, Constantin Codrescu mulțumea nu doar partenerilor de scenă și regizorului Constantin Dinischiotu, ci și publicului botoșănean.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”
Activitatea regizorală continuă și după 1977. Astfel, în ianuarie 1978, un eveniment care purta amprenta aceluiași regizor Constantin Dinischiotu se derula la Botoșani: spectacolul ”Simfonia tinereții”, de Gh. Bărbulescu și Tiberiu Vidra, un spectacol despre Nicolae Ceaușescu.
Constantin Dinischiotu avea atunci 51 de ani. Premiera spectacolului ”Simfonia tinereții” avea loc la începutul anului 1978. După spectacolul de la Botoșani, Constantin Dinischiotu pleacă la București, unde din anul 1978 până în 1994 este angajat ca regizor artistic la Radioteleviziunea Română.
În numărul 2 din 1978 al revistei ”Teatrul”, Constantin Radu-Maria publică o cronică elogioasă a spectacolului de la Botoșani, pe care îl consideră drept ”omagial, de puternică vibrație patriotică și de aleasă ținută artistică, închinat împlinirii a 60 de ani de viață și a 45 de ani de activitate revoluționară a secretarului general al partidului, a președintelui țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.
Potrivit cronicarului teatral, Teatrul din Botoșani ”a ales, poate, ideea cea mai originală și, prin sentimentul ce-o inspiră, cea mai de preț: el a înfățișat publicului său momente din tinerețea revoluționară a marelui bărbat de stat care este, astăzi, tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Pentru ca spectacolul să atingă cele mai înalte culmi, iar ”aura de sublim” să fie una pe măsura eroului comunist, regizorul a cooptat întreaga suflare a Botoșanilor.
Așa se face că pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, pe lângă actorii distribuiți în spectacol, au apărut și recitatori ai odelor închinate lui Ceaușescu, dar și corul Liceului Pedagogic din Botoșani, și Orchestra simfonică a Filarmonicii. Și-au mai dat concursul, scrie revista ”Teatrul”, Școala Populară de Artă și formații de artiști amatori de la I.U.P.S. și ”Electrocontact” din Botoșani.