Acorduri de pian și vioară au animat sala de festivități a Școlii Populare de Arte „George Enescu” Botoșani, în cadrul unui eveniment care a marcat 69 de ani de la trecerea în veșnicie a lui George Enescu - vernisajul Expoziției foto-documentare „George Enescu-violonist, pianist, dirijor, compozitor, pedagog”.
Managerul Liviu Andronic, amfitrionul evenimentului, a menționat în deschidere că expoziția este rezultatul unui parteneriat între Muzeul de Istorie și Etnografie Drochia, Muzeul Județean Botoșani și Școala Populară de Arte „George Enescu”, aceasta fiind „doar un mic fragment din ceea ce a însemnat viața și opera lui George Enescu”
Evocând complexa personalitate enesciană, considerându-l „ambasador al culturii noastre pe tot globul”, Liviu Andronic a reliefat printre altele relația strânsă dintre acesta și Casa Regală unde George Enescu „era bine primit, fiind prieten cu Regina Elisabeta” (Carmen Sylva, pseudonimul literar) și a menționat că alegerea datei de 10 mai pentru acest moment nu este întâmplătoare „10 mai este o zi cu o triplă semnificație: Ziua Independenței Unirii, Ziua Regalității și Ziua Națională a României (până în anul 1947)”. Amintim că acest „Mozart român” a trecut în eternitate pe 4 mai 1955.
„Cum sună vioara și pianul în mâinile cursanților noștri”
Comemorând cei, în curând, șaptezeci de ani „ne-am simțit datori, noi, ca școală populară de artă care purtăm în titulatura noastră acest nume extraordinar al unuia dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, să legăm acest nume de activitatea de pedagog desăvârșit a lui George Enescu”, a precizat Liviu Andronic.
În continuare, câțiva cursanți ai secțiilor de pian și vioară au încântat publicul prezent interpretând bucăți cunoscute din lucrările lui Eugen Doga, Leonard Cohen, Richard Clayderman.
Cvartetul de coarde coordonat de profesorii Iuliana Ariciuc (vioară) și Lucian Belcescu (pian) au deschis miniconcertul cu melodia „This is my song”, compusă de Charlie Chaplin și prelucrată de James Last, genericul Telecinematecii, cunoscută mai ales de cei mai în vârstă.
A urmat profesoara Veronica Bota în duet cu o elevă, interpretând o lucrare din creațiile lui Leonard Cohen.
S-au mai auzit „Baladă pentru Adeline” (Maria Roșu), „Gramofon” (Rafaela Azamfirei), celebrul vals al lui Eugen Doga, precum și alte lucrări interpretate cu sensibilitate și talent care au arătat audienței „cum sună vioara și pianul în mâinile cursanților noștri”.
„Cred în Dumnezeu și în muzica pe care am iubit-o atât”
Plecând de la afirmația enesciană: „Cred în Dumnezeu și în muzica pe care am iubit-o atât”, Liviu Andronic semnalează prezența în spațiul expozițional a unor picturi cu tentă religioasă realizate de cursanții secției de pictură coordonați de Victor Hreniuc, „mentorul multor generații de pictori”, cel pentru care timpul liber s-a contopit cu timpul profesional petrecut în sediul instituției.
„Vor face mai mult pentru ei înșiși și pentru instrumentele pe care le studiază”
În cadrul manifestării, profesorii îndrumători și cursanții acestora, care au încântat audiența, au primit diplome de apreciere înmânate de managerul Liviu Andronic: Veronica Bota și Iuliana Cezara Ariciuc- 20 de ani în instituție, profesoare de vioară alături de Lucian George Belcescu și Antonesei Claudiu Marian (nou venit în colectivul ”Școlii Populare de Artă George Enescu”, fost elev al Liceului de Artă „Ștefan Luchian”), profesori de pian.
De asemenea Liviu Andronic a prezentat publicului portofoliul conceput și realizat de profesor Iuliana Cezara Ariciuc, o ilustrare a activității desfășurate, o punere în valoare a activității cursanților care „vor face mai mult pentru ei înșiși și pentru instrumentele pe care le studiază”, considerându-l un exemplu de bune practici, un document care nu ar trebui să lipsească din mapa profesorilor.
„Seva poporului nostru, acea frumusețe interioară pe care o avem cu toții”
În încheiere, mulțumind celor prezenți, managerul Liviu Andronic a concluzionat: „Încercăm să ne reamintim despre ceea ce suntem și noi și ceea ce am fost cu toții, despre cei care, într-adevăr, au făcut ceva în lumea asta, iar un George Enescu este un nume uriaș în cultura română, care, alături de Eminescu și Brâncuși, a făcut cunoscut nu numai numele României în lume, ci și seva poporului nostru, acea frumusețe interioară, acea frumusețe pe care o avem cu toții”.
(Carmen Mandache)
