Dezvăluirile despre idila dintre Maria şi George, veri primari, au apărut într-un volum foarte bine documentat, "Ultima romantică. Viaţa Reginei Maria a României", semnat de Hannah Pakula, în care sunt descrise cu lux de amănunte legăturile sentimentale ale fascinantei prinţese.
La loc de cinste stă relaţia foarte apropiată a Reginei Maria cu viitorul rege George al V-lea, devoalată încă din capitolul 3 al cărţii: "Nimeni din întreaga familie regală engleză nu a înţeles de ce Prinţesa Maria de Edinburgh nu a fost dată vărului ei, Prinţul George al Angliei, care o voia de soţie, într-o epocă în care şi cea mai modestă prinţesă din spiţa lui Missy (n.r. - porecla Mariei) ar fi aspirat la o alianţă importantă. Sacrificarea pe un tron minor (n.r. - e vorba de tronul României) a uneia dintre frumuseţile memorabile ale Casei de Hanovra continuă să necesite explicaţii(...) Toate cărţile despre Maria, despre Regele George al V-lea şi soţia acestuia, Regina Mary, precum şi scrisori ale familiei regale engleze vorbesc despre dorinţa lui George de a se căsători cu Missy".
«Eşti mereu prezentă în gândurile mele»
Conform scrisorilor păstrate în arhiva Casei Regale britanice, o întâlnire memorabilă a celor doi, Maria şi George, s-a petrecut în aprilie 1890, la Coburg, reşedinţa familiei prinţesei. "Ce bine ne-am distrat... când am dansat", îi scria George Mariei, aspect observat imediat de mamele celor doi, care au hotărât să-i ţină cât mai departe unul de celălalt, pentru că o eventuală căsătorie ar fi schimbat foarte mult spectrul politic, şi aşa agitat, al acelor vremuri. "Au trecut aproape nouă luni de când ne-am văzut, dar eşti mereu prezentă în gândurile mele", insista George în epistolele amoroase către Maria, în ianuarie 1891, încheind cu "să nu-l uiţi chiar de tot pe vechiul, devotatul şi iubitorul tău prieten Georgie".
La începutul anului 1892, moartea neaşteptată a fratelui său mai mare, Eddy, răpus de pneumonie pe 14 ianuarie, îl propulsează pe George în postura de prinţ moştenitor al coroanei, dar nu-i schimbă ritmul bătăilor inimii, care era dăruită Mariei.
El înţelesese că, într-o zi, se vor căsători
Plecat mult timp pe mare şi neştiind nimic de faptul că familia Mariei optase deja pentru Prinţul Ferdinand ca pretendent la mâna prinţesei, George îi trimite o scrisoare înflăcărată persoanei iubite. În epistolă, George spera să o împiedice să facă promisiuni altcuiva înainte de a fi putut vorbi între patru ochi. El îi scria Mariei că înţelesese dintotdeauna că, într-o bună zi, când ea va avea vârsta potrivită, se vor căsători, se aminteşte în cartea lui Pakula. Din păcate pentru George, viitor rege al Angliei, decizia fusese deja luată de familie, la nivel înalt, iar pe 29 decembrie 1892, Maria, care abia împlinise 17 ani, se căsătorea cu Prinţul Ferdinand, viitorul rege al României.
Proveneau din familii de prim rang
George avea rădăcini puternice în aristocraţia înaltă europeană: tatăl era Edward al VII-lea, iar mama - prinţesa Alexandra a Danemarcei. Părinţii Mariei coborau şi ei din familii impunătoare şi cu sânge albastru, mama fiind Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, iar tatăl - Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha.
Regina Victoria: «Georgie a pierdut-o pe Missy aşteptând prea mult»
Dezamăgită de cursul lucrurilor, Maria a primit scrisoarea în care George îi vorbea de căsătorie pe când se afla la Coburg, alături de mama ei. Hotărâtă să termine idila, aceasta o obligă pe Maria să-i trimită lui George un răspuns rece şi tăios, pe care chiar ea i-l dictează prinţesei: "Nu trebuie să crezi că în prietenia înfiripată între noi există ceva hotărât". Ulterior, la auzul refuzului venit din partea familiei prinţesei la cererea de căsătorie a prinţului englez, Regina Victoria, bunică şi a lui George, dar şi a Mariei, a sintetizat eşecul, spunând o frază celebră în epocă: "Georgie a pierdut-o pe Missy aşteptând prea mult".
Libertatea