"Ce se intampla daca trecem in pomelnic persoane despre a caror viata personala nu stim prea multe, dar pe care totusi le apreciem sau au fost rude cu noi? Daca cineva a trait in pacate sau s-a sinucis, si noi, nestiind, il pomenim, ce efecte sunt?" - intreaba Marian, din Iasi, pe site-ul ziarului "Lumina".

In toate practicile Bisericii Ortodoxe este o randuiala care trebuie respectata. Intr-un pomelnic scriem doar numele de botez si avem grija sa trecem pe preoti si pe nasi, ca cei care au grija de viata noastra duhovniceasca.

Pe pomelnic nu trebuie trecute numele sectarilor, ale copiilor avortati, ale sinucigasilor, ale celor care traiesc necununati sau refuza sa primeasca invatatura si slujbele Bisericii.

Insa nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur sau sa facem un "clasament" sa vedem daca cineva "merita" sau nu sa fie scris si pe care "pozitie" ar trebui sa fie in rugaciunea noastra. Mantuitorul spune clar in pilda vamesului si a fariseului ca nu trebuie sa fim judecatorii aproapelui nostru.

In primul rand facem pomelnice pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor pe care-i consideram apropiatii nostri. In cazurile in care stim sigur ca cineva s-a sinucis, deci i-a intors spatele lui Dumnezeu, atunci numele lui nu trebuie trecut in pomelnic. Biserica ne invata ca in aceste cazuri sa scriem la sfarsitul pomelnicului "cu tot neamul lor cel adormit" prin care sunt pomeniti, in corpore, rudele celor raposati.

Sigur, se pot strecura greseli, unele pardonabile. Din greseala sa treci numele cuiva la vii si sa nu stii ca a murit intre timp. Sunt cazuri in care nu se stie exact daca a fost crima sau sinucidere sau daca cel care s-a sinucis era in toate facultatile mintale.

Daca exista dubii in aceasta privinta este mai bine sa ne rugam pentru cel raposat, trecand numele lui in pomelnic. Dumnezeu chiar daca nu va usura starea lui, macar ne va rasplati pentru gandurile si credinta noastra.

Sunt si unele "greseli" impardonabile. Exista o practica, straina de invatatura Bisericii Ortodoxe, de a trece la pomelnicul de morti pe cei pe care ii consideram dusmani, crezand ca astfel Dumnezeu ii va pedepsi. Chiar sunt unii care recurg la practici care tin mai mult de vrajitorie, aprinzand lumanarile invers s.a.

Ce trebuie sa stim este ca Dumnezeu nu numai ca nu asculta astfel de "cereri", ci pedepseste pe cel care doreste moartea unui om. Religia crestina este religia iubirii si trebuie, obligatoriu, ascultata si pusa in practica invatatura Mantuitorului care spune sa ne iubim vrajmasii. Daca ii trecem in pomelnicul de vii si ne rugam ca ei sa se indrepte sau ca Dumnezeu sa le ierte pacatul, atunci rugaciunea noastra va fi ascultata si noi suntem feriti de a mai "castiga" un alt pacat.

de Pr. Cezar TABARNA