Un film cu Adrian Titieni şi Maria Drăguş în rolurile principale. Alături de Lia Bugnar, Mălina Manovici, Vlad Ivanov, Rareş Andrici. Scenariul şi regia sunt semnate de Cristian Mungiu, imaginea este realizată de Tudor Vladimir Panduru, scenografia de Simona Pădureţu. Director de film este Adrian Moroca, iar producător executiv, Tudor Reu. Cristian Mungiu a primit în 2007 Palme d'Or, marele premiu al Festivalului de la Cannes, pentru pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". În 2012, cu filmul "După dealuri", a obţinut două premii: cel pentru scenariu şi cel pentru interpretare (Cristina Flutur şi Cosmina Stratan).
Cristian Mungiu şi doi dintre actori, Lia Bugnar şi botoşăneanul Vlad Ivanov, s-au aflat vineri la Botoşani, înainte de lansarea peliculei cei trei susţinând o conferinţă de presă.
Filmul Bacalaureat nu explică, nu face trimiteri, nu etichetează. Arată mai degrabă ca o reconstituire a unor fapte pe care toţi le cunoaştem, însă ne prefacem a nu le înţelege. Ori chiar nu le înţelegem. "E încercarea de a înţelege care este semnificaţia unei situaţii pe care o trăim. De văzut o vedem cu toţii. Filmul ar putea transfigura realitatea astfel încât să înţelegem şi de ce se întâmplă lucrurile, să vedem ce e de făcut şi să ne punem întrebări. Fiecare va interpreta mesajul în funcţie de experienţa lui, de momentul lui de viaţă. E un film, din punctul meu de vedere, despre un anume fel de educaţie, dar în primul rând este un film care spune o poveste. Şi dacă îţi pune şi nişte întrebări e foarte bine", a explicat regizorul Cristian Mungiu în cadrul conferinţei de presă.
Aflat acasă, la Botoşani, pentru prima dată ca actor în distribuţia unui film românesc, Vlad Ivanov a mărturisit că trăieşte o reală emoţie. "E o bucurie pe care o împărtăşim cu toţii. Aşa cum împărtăşim clipele frumoase sau dificile de la filmare, e frumos să împărţim şi momentul acesta important, lansarea pe piaţă. Pentru film şi pentru echipă e important să ştie ce reacţie are publicul, cum percepe publicul mesajul filmului, dar şi să înţelegem dacă mesajul este bine transmis. M-am bucurat să fiu acasă, e prima dată când vin cu un film românesc acasă. E multă emoţie în spate, recunosc. Dar emoţia cea mai mare e publicul", a spus Vlad Ivanov.
Lia Bugnar a apreciat că filmul lui Cristian Mungiu va fi unul care va face istorie şi că a merge astăzi în sala de cinema înseamnă a fi părtaş la istoria cinematografiei."E un film care, cred eu, va intra în istoria filmului românesc şi sper să nu îl vadă nepoţii noştri ca film istoric, ci să îl vedem şi noi, astăzi, când se face istoria cinematografiei, cu noi de faţă. Oricum o să participăm la propria noastră istorie, şi nu numai la istoria asta nenorocită cu morţi, sinucişi, e bine să participăm şi la istoria culturală, care se întâmplă să nu fie la fel de infirmă ca restul istoriei noastre. Copiii copiilor noştri, dacă se vor duce în zona cinematografului, vor avea la un moment dat de studiat şi acest film", a spus actriţa Lia Bugnar.
"Bacalaureat" cu sute de elevi în sală!
Veseli, gălăgioşi, greu de stăpânit, veniţi "cu şcoala". Două ore şi mai bine au urmărit filmul, după care, încă o oră, au pus întrebări. Prea puţini au părăsit sala. Cristian Mungiu şi cei doi actori au răspuns la curiozităţile adolescenţilor, le-au ascultat întrebările cu răbdare.
Va fi şi partea a doua a filmului, a întrebat un foarte tânăr spectator, iar Cristian Mungiu a întors întrebarea provocând la introspecţie. "Genul de filme pe care le fac eu nu au niciodată partea a doua. Partea a doua mi-aş dori să fie în inima, în sufletul şi în mintea dvs. Partea a doua a acestui film este răspunsul pe care fiecare dintre aceşti oameni şi-l va da în raport cu întrebarea pe care le-o pune filmul: ce fel de educaţie au primit şi ce decizie vor lua - vor rămâne sau vor pleca? Aceea este partea a doua, şi este partea care contează, pentru că e cea adevărată".
O fată vrea să ştie "de unde a pornit ideea să ilustraţi corupţia prin intermediul bacalaureatului?".
"Citind ziarele", răspunde regizorul. "Dacă v-aţi uitat şi la tv, ştiţi că ultimii 3-4-5 ani au fost populaţi cu o grămadă de ştiri despre bacalaureat, despre felul în care se desfăşoară examenele acestea. Am citit poveştile, inclusiv o parte din povestea principală a filmului (un tată care a încercat să îşi ajute fiica a existat în realitate), apoi acea povestea de acum 3 sau 4 ani cu Liceul Bolintineanu din Bucureşti, când copiii copiau la Bacalaureat în înţelegere cu profesorii şi cu ştiinţa părinţilor. Când cineva a făcut o sesizare şi procuratura a încercat să ancheteze, oamenii, politica românească au intervenit împotrivă, şi nu pe fondul problemei, ci pe chestiunea procedurală. În acel caz era că avem un gen de învăţământ la sfârşitul căruia consimţim cu toţii că e ok să copiezi la bac şi nimănui nu i se pare că ar fi ceva în neregulă cu asta".
Şi Cristian Mungiu merge mai departe, discursul adresat elevilor devine unul grav, asumat. "Asta semnalizează pentru mine un anume gen de înţelegere a noastră, a tuturor, că legile sunt de fapt un cadru general şi nu trebuie respectate în detaliu. Trăim într-o ţară în care principalul lucru pe care trebuie să îl ştii este să te descurci. Atunci am vrut să fac un film despre genul diferit de educaţie pe care îl oferi unui copil când îl înveţi de la început cu ideea că legea e aşa, generală, dar dacă eşti destul de isteţ o să găseşti o cale să te fereşti de ea şi să supravieţuieşti cu bine, şi ce educaţie trebuie să-i dai dacă te gândeşti că va avea o viaţă pe care o va duce în altă parte. Filmul nu dă neapărat un răspuns, dar vă îndeamnă pe dvs. să vă gândiţi la chestia asta. Aparte de subiectele astea legate de bacalaureat sunt foarte multe frământări personale şi gânduri legat de faptul că am şi eu copii şi sunt pus în situaţia să le dea un sfat, să îi îndemne într-o direcţie sau alta, şi să ştiţi că nu-i uşor".
Vlad Ivanov – discurs cu emoţii înlăcrimate
Vlad Ivanov a mărturisit în faţa publicului tânăr că are emoţii în special pentru că în sală se află mama şi prietenii din Botoşani, profesori din liceu. "Încerc multe emoţii pentru că în sală se află familia mea, prieteni buni, profesori care au înţeles că am o dragoste deosebită pentru teatru şi că merită să fac lucrul ăsta", a spus Vlad Ivanov, actorul vorbind apoi despre anii de şcoală când "se maimuţărea" spre hazul colegilor, înţelegând mai târziu că profesia nu se face decât cu seriozitate. Cuvinte pe care Vlad Ivanov le-a transmis elevilor îmbrăcare într-o emoţie care l-a copleşit şi care s-a transmis şi în sală."Trebuie în primul rând să-ţi conştientizezi talentul, să ţi-l educi şi să îl duci mai departe cu profesionalism. Am rămas astăzi în sală şi am văzut proiecţia, am urmărit reacţia dvs., pentru că noi, cei care contribuim la crearea filmului, avem nevoie de asemenea reacţii, şi m-am bucurat că aţi rămas în sală. Sunteţi mulţi oameni tineri, frumoşi, cu foarte multă veselie, şi cred că m-aş bucura, ar fi ca un arc peste timp, să vă văd peste ani. Mă văd mulţi ani în spate, de vârsta dvs., şi aveam un singur vis atunci – să mă înţelepţesc. Şi să înţeleg foarte multe din existenţa mea. Aş vrea, dacă se poate, să vă uitaţi adânc în sufletele voastre, cu toată veselia pe faţă, şi să vă întrebaţi ca în film: Cum se face? Nu trebuie să trăiţi vieţile părinţilor voştri, nici ei nu trebuie să vă pretindă asta. Dar puteţi să înţelegeţi mai mult din existenţa dvs., mai mult din pierderea asta în cotidian, pentru că uneori o pierdere care ne depersonalizează, şi veţi vedea cu timpul că o sămânţă pe care o puneţi astăzi curat şi senin în sufletul vostru va da roade mai târziu. Asta îi doresc şi nepotului meu care este în sală, şi care este mult mai fraged la vârstă decât dvs., îi doresc să înţeleagă în seara aceasta din ce am spus eu că e frumos să trăieşti senin şi să poţi să spui, la vârsta mea: nu am făcut prea multe greşeli în viaţă", a încheiat Vlad Ivanov.
Potrivit sinopsisului peliculei, "Bacalaureat" spune povestea unui doctor dintr-un mic oraş de provincie care trebuie să decidă care e cea mai bună cale de urmat pentru copilul lui în contextul societăţii româneşti de astăzi. Cuvintele par extrase dintr-un catalog oficial, menite mai degrabă să te avertizeze decât să te incite să intri în sala de cinema. Pentru că, oricât de mult s-ar scrie despre acest film, oricâte contradicţii, controverse, critici sau laude ar curge, oricâte jurii l-ar diseca şi arunca în înălţimile sau abisurile competiţiilor, nimic nu se compară cu imaginea completă a fenomenului "Bacalaureat": aceea dintr-o sală de cinema într-un orăşel de provincie, rulând în faţa a sute de adolescenţi care, unii pentru prima dată, încep să îşi pună întrebări despre lumea în care trăiesc, dar mai ales înţeleg că în viaţă e mai important să trăieşti senin şi curat şi să poţi spune într-o zi: Nu am făcut prea multe greşeli!
