AsociaÅ£ia "Educatori creativi – copii creativi" BotoÅŸani a organizat joi, 18 iunie 2015, conferinÅ£a judeÅ£eană "EducaÅ£ia – perspective de dezvoltare". Invitatul întâlnirii a fost prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu, preÅŸedintele ARACIP (AgenÈ›ia Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar).
Temele de dezbatere au fost ofertante nu doar ca perspectivă a percepÅ£iei generale, ci mai ales ca sprijin pentru soluÅ£iile posibile, într-un sistem sufocat de birocraÅ£ie, îngreunat de cerinÅ£e fără fond, dar în acelaÅŸi timp un sistem subfinanÅ£at, care supravieÅ£uieÅŸte doar datorită factorului uman pe care se sprijină ÅŸcoala ÅŸi, în consecinţă, societatea însăşi.
Cele câteva zeci de cadre didactice prezente în sala de conferinÅ£e de la Belvedere au scos în evidenţă, împreună cu preÅŸedintele ARACIP, fisurile sistemului românesc, căile de a evita sau repara numeroasele probleme ivite, atât în relaÅ£ia profesor-elev, cât ÅŸi în cea care priveÅŸte relaÅ£ionarea profesorului cu superiorul sau cu instituÅ£iile statului.
DiscuÅ£iile s-au purtat pe marginea activităţii cadrelor didactice la clasă ÅŸi în afara clasei, despre încărcarea educatorului cu activităţi birocratice, dar ÅŸi cum poate fi redusă sau evitată această birocraÅ£ie.
"Nu poÅ£i fi expert ÅŸi pe arhivarea documentelor, ÅŸi pe securitatea muncii, ÅŸi pe ajutorul ÅŸi comportamentul în situaÅ£ii de urgenţă, achiziÅ£ii publice ÅŸi altele. Nimeni nu contestă faptul că există birocraÅ£ie, că fiecare autor de legislaÅ£ie merge pe tunelul lui. Apropo, ÅŸtiÅ£i cum fac americanii un tunel: avem aici un munte ÅŸi două echipe care sapă, sapă, ÅŸi când se întâlnesc avem tunelul. Cum fac românii un tunel? Avem un munte, două echipe care sapă, sapă, dacă se întâlnesc iese un tunel, dacă nu, ies două. La noi legislaÅ£ia e ca în povestea cu tunelul, fiecare se gândeÅŸte la domeniul lui de legislaÅ£ie, fără să se uite în dreapta ÅŸi în stânga, fără să vadă ce se întâmplă în celelalte sectoare", a precizat prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu.
Un capitol sensibil a fost cel privind salarizarea cadrelor didactice, cu referire concretă la condiÅ£ionarea creÅŸterii salariale de implicarea în procesul de reformă (exp.: în aplicarea unui nou curriculum sau a unui nou sistem de evaluare). De asemenea, despre acordarea unui spor de salarizare pentru educaÅ£ia incluzivă (spor pentru lucrul cu elevi cu cerinÅ£e speciale sau cu dizabilităţi integraÅ£i în ÅŸcoala de masă).
Profesorii au vorbit, de asemenea, despre libertatea profesională a cadrului didactic, pe fondul unui cadru legal existent sau în funcÅ£ie de mentalităţile dominante, precum ÅŸi despre nivelul optim de libertate la clasă în stabilirea disciplinelor de studiu, a obiectivelor, în alegerea conÅ£inuturilor, metodelor ÅŸi auxiliarelor curriculare.
Concluzia desprinsă a fost că profesorul nu trebuie să fiu evaluat pe baza hârtiilor pe care le emite în timpul actului educaÅ£ional, ci pe baza rezultatelor copiilor. O evaluare, în fapt, destul de dificil de realizat.
"În ÅŸcoala românească există o mare neîncredere. O neîncredere a fiecăruia în fiecare. A profesorului în elev, a elevului în profesor, a părinÅ£ilor în ÅŸcoală ÅŸi în profesor, a inspectorilor în directori, a directorilor în inspectori ÅŸi aÅŸa mai departe", a spus preÅŸedintele ARACIP, reacÅ£ia venind imediat din sală: "Aceasta este copia fidelă a societăţii"! Prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu a replicat, la rândul său, adăugând că "partea de schimbare a mentalităţii nu se poate face renunÅ£ând la un document sau altul. De exemplu, măsor rezultatele învăţării. Cum măsor aceste rezultate, dacă eu ca profesor nu îmi fac treaba? Întrebându-i pe elevi ÅŸi pe părinÅ£i? Noi am recomandat evaluatorilor să nu petreacă mai mult de o treime din timpul de evaluare analizând documente. Să participe la discuÅ£ii cu elevii, părinÅ£ii, directorul, profesorii".
IntervenÅ£iile din sală au completat, la rândul lor, punctele de discuÅ£ie. S-a menÅ£ionat faptul că un instrument extrem de util ar fi jurnalele de clasă emise de cadrele didactice care au predat la clasa pregătitoare, jurnale pe baza cărora se pot face mai departe materiale, broÅŸuri, auxiliare. "Eu am clasa a III-a acum, voi lua clasa pregătitoare peste doi ani. Dacă din ce au trăit colegii noÅŸtri se făceau astfel de jurnale, lucrurile stăteau altfel", a spus Georgeta-Iulia Popa, profesor în învăţământul primar.
"VorbeaÅ£i aici despre neîncredere. Cred că este vorba mai mult de vină. Dăm vina unii pe alÅ£ii. Noi dăm vina pe părinÅ£i, părinÅ£ii dau vina la rândul lor pe educatori, educatorii mai departe... Vina asta se multiplică ÅŸi nu găsim un punct comun, iar triunghiul acela despre care se vorbea mereu se îndepărtează", a adăugat Georgeta Iulia-Popa. O viziune căreia preÅŸedintele ARACIP i-a aÅŸezat în paralel o alta, ce a asumării. "Nimeni nu spune: eu sunt de vină. Am înÅ£eles, cu mine încep schimbarea. Până la urmă, spunea fabulistul Esop, când a fost întrebat: despre cine este fabula? "Despre tine este vorba în fabula aceasta", a răspuns Esop. Este o chestie de asumare a anumitor lucruri, chiar cu anumite consecinÅ£e", a spus prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu.
DiscuÅ£iile au urmat pe marginea temelor specifice sistemului edicaÅ£ional, punctând pe aspectele fundamentale.
"A cui este ÅŸcoala? Care este misiunea ÅŸcolii? EducaÅ£ia. EducaÅ£ia cui? A elevului. Cum restaurantul este un loc în care mănânc, ÅŸi de regulă nu îmi pasă dacă chelnerul are probleme acasă, eu merg acolo să mănânc. Åžcoala este un loc în care se învaţă, funcÅ£ia ei este de a face educaÅ£ie", cuvintele prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu primind imediat ÅŸi o replică pe măsură, venită din partea prof. Dorel Băitănciuc: "La restaurant te duci să mănânci, nu să îÅ£i iei mâncarea acasă, să o mănânci, ÅŸi apoi să aduci farfuria înapoi".
Prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu:
"Orice progres este mai bun decât lipsa progresului. Ar trebui să concentrăm evaluarea profesorului pe acest progres. Ceea ce ne dovedeÅŸte activitatea la clasă este progresul fiecărui copil".
"Să faceÅ£i un semestru la toate clasele despre râul Siret. Literatură, istorie, geografie, biologie, fizică, chimie, matematică, educaÅ£ie fizică, desen... Tema este mai legată de experienÅ£a concretă a copilului decât dacă faceÅ£i separat fizică, chimie etc".
"Predarea pe teme se face în marea Britanie de cel puÅ£in 30 de ani. Copilul să fie capabil la sfârÅŸitul clasei a IV-a să facă niÅŸte calcule simple etc. E nevoie de o disciplină separată despre asta?".
"De ce nu se duc profesorii îm mediul rural? Sau în comunităţile cu romi? Åžcoala trebuie să aibă fonduri suficiente, să aibă libertatea de a-ÅŸi alege profesorii, să plătească sporuri pentru condiÅ£ii dificile".
ConferinÅ£a judeÅ£eană "EducaÅ£ia – perspective de dezvoltare" a fost o dezbatere mai mult decât necesară, într-un context general de blamare a sistemului educaÅ£ional, al suspiciunilor cu privire la profesionalismul actanÅ£ilor acestui sistem, prof.dr. Constantin Åžerban Iosifescu reuÅŸind să ofere altă perspectivă asupra cunoaÅŸterii ÅŸi a educaÅ£iei în general. Iar soluÅ£ia nu poate fi decât una singură: asumarea.
