Gala Laureaților Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci” a avut loc în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest, ediția a XVIII-a, 2025, la scena Arca din complexul B2 al Romexpo, în data de 1 iunie 2025.
In cadrul Galei, i-a fost decernat Premiul Special „George Stanca” poetului botoșănean Gabriel Alexe, profesor de matematică la Școala gimnazială nr. 11 din Botoșani. Urmare a obținerii acestui premiu, familia celui care a fost jurnalistul, publicistul, scriitorul și poetul George Stanca a finanțat apariția volumului AVANPOST (poeme din generația a șasea), editura Betta, București, 2025, volumul fiind lansat la Salonul Bookfest, în prezentarea poetei Vilia Banța, membră a juriului.
Poetul Gabriel Alexe este deținătorul și altor două premii literare importante, respectiv Premiul Filialei Uniunii Scriitorilor din România – reprezentanța Botoșani – Cartea anului 2021 cu volumul Tango în Braille, editura PIM, Iași, 2021, și Marele Premiu „Nicolae Labiș” – Cartea anului 2023 cu volumul Esența mașinii, editura PIM, Iași, 2023.
Poet și, de multe decenii, profesor de matematică în Botoșani, Gabriel Alexe s-a născut pe 2 noiembrie 1959, la Câmpina, în judeţul Prahova. A urmat studiile liceale în oraşul natal, pentru ca apoi să se înscrie la Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti şi, ulterior, la Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea "Petre Andrei" Iaşi. Tânăr profesor, în 1984 se încadrează la Şcoala 13 din Botoşani, unde activează până în anul 1990, când devine director al Şcolii 16, funcţie pe care o deţine până în anul 2013. În ultimii ani, activează în cadrul Școlii 11 din municipiul Botoșani.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății Române de haiku și membru al Societății de Științe Matematice din România, din anul 2012 figurând în paginile Enciclopediei Personalităților din România, culegere de biografii, editată de Who is Who World Society Corp și WhoisWho Verlagfür Personenenzyklopädien AG. Elveția.
A colaborat cu versuri la revistele: Convorbiri literare, Cronica, Familia, Agora, Hayku, Hyperion-caiete botoşănene, Literatura şi arta (Chişinău), Poesis, Timpul ş.a. Poemele sale au fost premiate de numeroase reviste literare din ţară, precum Poesis (Satu Mare, 1992), Literatura şi arta (Chişinău, 1992), Familia (Oradea, 1993), Timpul (Iaşi, 1994), poetul fiind distins şi cu Premiul Editurii Moldova (Iaşi, 1996).
Gabriel Alexe s-a evidenţiat în plan literar şi prin haiku, fiind inclus în mai multe antologii ale acestui gen literar, printre care "O sută de catarge" (antologie de haiku românesc; Bucureşti: Haiku, 1997), "Surâsul crizantemei" (antologie de haiku românesc; Târgu-Mureş: Ardealul, 2004).
Volumul de debut, "Cameră cu păianjen", a apărut în anul 1996, la Editura Moldova Iaşi, următoarea carte de versuri fiind editată doi ani mai târziu, "Suflet vândut iubirii", la Editura Axa din Botoşani. Anul 2000 aduce pe piaţa literară un alt volum de versuri sub semnătura lui Gabriel Alexe, "Arome târzii", iar patru ani mai târziu apare cartea "Asha", ambele la Editura Axa Botoşani. La aceeaşi editură botoşăneană publică, în anul 2005, volumul de versuri "Calea Soarelui".
Profesor de matematică, a atras de partea sa rigurozitatea cifrelor, pe care le urmăreşte şi le cucereşte prin cuvinte, transformându-le în poeme. Pasionat de număr şi de rimă deopotrivă, Gabriel Alexe păstrează în poeme armonia şi exactitatea matematică a regulilor vieţuirii. Chiar dacă uneori ea, vieţuirea, trece din planul uman, ordinar, în cel idilic, extraordinar, supranatural până la misticism.
Poetul Gabriel Alexe a dovedit, în volumele publicate până acum, că dispune de un bogat univers interior, gata oricând să se structureze în poeme de o neașteptată perspectivă. Depinde numai de el dacă va ști să își valorifice trăirile poetice sau, dimpotrivă, rămâne în zona experimentului creativ, într-un joc al simbolurilor, fără a parcurge drumul până la capăt. Iar capătul nu poate fi decât unul singur: POEZIA!
LUXUL DE A SCRIE POEZIE
În cimitirul literelor cântă cuvintele
în sarcofagul cuvintelor cântă poezia și trece
prin masca de scrimă a poeților
e vremea luxului
metafora e forma de existență care dă conținut vieții
se ciocnesc cupele de cucută
se îmbrâncesc insinuările pe scara de urgență
a istoriei
din beregata mării țâșnește curcubeul
din apetitul pietrei lava zămislește pe fața lumii
paradisul
poeții dorm în vis să nu se rătăcească
corabia plutește în derivă
și Amiralul a adormit la cârmă
în luxul de sub punte steaua de mare se scufundă
și prind năvodul de un nod
(e drumul cel mai scurt)
un sâmbure de Măr e rai pe tot pământul
în ceainicul gândirii fluieră mut adâncul
eu sunt o erezie
sunt
Iubito simți sub unghii cămașa mea de spini
ușor trandafirie ?!
cămașa mea de noapte e luxul de a scrie
această sângerândă și vie poezie
DEVOȚIUNE
Și toate femeile se dăruiesc ca o umbră vagă de adevăr
ele sunt semnătura lui Dumnezeu pentru tot ce nu este
inima unei femei e cea mai frumoasă declarație de dragoste
pentru ceea ce este și nu are nevoie de cuvinte
doar uimirea din ochiul unui pește pe care vrei să-l salvezi de la înec
mă face să văd prin tine dincolo de tine
pe cel cu care mă însoțesc plutind pe valuri intangibile
și toate femeile se dăruiesc tornadelor iubirii pe care noi doar le imaginăm
precum girueta nu se confundă cu vântul ci doar ne arată polul
spre care bate instantaneu un gol care umple cuvinte
și cât de mult iubim acest gol (!) dar mai ales nodurile ființei străbătute
de pasagerul clandestin cu pașaport înșelător
ce leagă materia pură de spirit
visez mereu o punte
visez
sunt om