Prea puțin se știe astăzi că versurile unui celebru cântec al Angelei Similea sunt scrise de un poet botoșănean în urmă cu peste 90 de ani.
Un botoșănean poet și academician!
Fiu de preot, Demostene Botez s-a născut pe 2 iulie 1893 în satul Hulub, comuna Dângeni, Botoșani.
A urmat studiile în satul natal, apoi la Botoșani și Iași, urmând Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Debutează cu versuri în 1911, în revista „Arhiva”, condusă de A.D. Xenopol, iar prima carte de poezii, ”Munții”, o publică în 1918, la Iași.
În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române, iar în anii 1964-1965 este președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
A scris poezie, proză, memorialistică, note de călătorie, cărți pentru copii. Se stinge din viață la 18 martie 1973 în București.
De la poemul ”Singurătate” la cântecul ”Nostalgie”
La 50 de ani de când a fost publicat poemul ”Singurătate”, solistul formației Savoy, Marian Nistor, a așezat versurile lui Demostene Botez pe muzică, iar cântecul a fost lansat de Angela Similea sub titlul ”Nostalgia”.
Melodia a fost cântată și de Marian Nistor, fiind inclusă și pe volumul Savoy best of, însă ea a devenit celebră prin vocea Angelei Similea, piesa făcând parte din albumul ”Trăiesc”, apărut în anul 1985.
Nu doar Angela Similea a cântat versurile lui Demostene Botez.
”Rănitul dintre linii” este o altă melodie celebră, lansată în Cenaclul Flacăra, pe versurile lui Demostene Botez.
Interpretată de Mircea Bodolan, melodia este inclusă și în coloana sonoră a filmului ”Am fost 16”, în regia lui George Cornea, scenariu de Aurel Mihale.
Filmul a fost realizat în 1979, la șase ani de la plecarea la cele veșnice a lui Demostene Botez.
”Singurătate” - Demostene Botez
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.