La început de făurar, meșterul acuarelei românești Constantin Radinschi a scoborât din ceruri să revadă 70 dintre feericele sale izvodiri în culori de apă etalate pe simezele Galeriei Dana din Iași, într-o primă retrospectivă postumă deschisă acum când s-au rostuit 105 ani de la venirea sa pe lume într-un sat din partea de asfințit a Botoșanilor, Brăești, cândva parte a județului istoric Dorohoi, o comună cu un șirag de așezări despre care s-a scris metaforic că zboară spre cer.
De fapt e un zbor legănat, al unor dealuri cu modelaj unduios, peisaj ce l-a marcat și pe George Enescu, cu obârșii în același topos rapsodic. În rânduirea de creatori ai frumuseții toposului, aidoma lui Enescu, se înscrie cuviincios, cu lucrarea sa haristică, și fiul unei familii țărănești cu nouă copii, Radinschi.
Era cel cu stea în frunte din cimotie, prenumele său de botez Constantin, unul cu rezonanțe împărătești. Fusese copil răsărit, cum se zice în lumea satului. Și așa stând lucrurile, părinții, deși nu le-a fost ușor, l-au dat mai departe la școală. La Normala din Șendriceni, nu departe de casă, să iasă degrabă învățător și să se întoarcă la vatră spre a fi reazăm neamului său și binefăcător al satului. Se vede că sortirea lui era alta și Domnul avea cu totul alte planuri cu dânsul.
La acea faimoasă școală predau desenul la vremea respectivă, disciplină importantă pentru formarea unui învățător, doi profesori, cu studii înalte de arte frumoase, pictori în devenire, care aveau să-și facă un renume în plastica românească. Era vorba de Călin Alupi și Gheorghe Ștefan. Aceștia i-au zărit de îndată talentul pentru desen și au purces la ceea ce era de datoria lor să facă, să-l încurajeze, înarmându-l cu cunoștințele trebuitoare și îndrumându-l încotro s-o apuce.
Anul 1938 este cel al ieșirii în arenă pentru încă elevul Constantin Radinschi printr-o primă expoziție la Dorohoi. Drumul de urmat se profila cu limpezime și în 1940 normalistul de la Șendriceni a devenit student la Academia de Arte Frumoase din Iași. Formarea sa academică s-a petrecut între 1940 și 1946, având între alții ca mentori pe Corneliu Baba, Ion Irimescu. Studia Arta grafică și decorativă, domeniu pentru care vădea aptitudini certe, promițătoare pentru o viitoare carieră artistică, însă el s-a manifestat în acea perioadă și o vreme după aceea și în pictura în ulei. În lucrările de gen, cum o dovedesc cele prezente în expoziția Muzeului „Enescu” de la Dorohoi, pare ieșit din mantaua babistă prin cromatica clar-obscurului și puterea de surprindere a interiorităților caracteriale în portretele unor personalități puternice, precum cel al lui George Enescu.
Articol semnat de Grigore Ilisei, integral în Ziarul Lumina…