Intre anii 1940 si 1944 a urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii Bucuresti, devenind licentiat in Teologie, specialitatea Liturgica, cu calificativul "Magna cum laudae".
La data de 6 august 1935 a depus voturile monahale la manastirea Bistrita (judetul Neamt), primind la calugarie numele de Teoctist, iar la 25 martie 1945 este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitana din Iasi.
De-a lungul timpului devine, pe rind, Episcop vicar patriarhal, Episcop al Aradului, Ienopolei si Halmagiului (1962), Episcop al Episcopiei Ortodoxe din America si Canada (1963), Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei (1973), Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977).
La 31 iulie 1986, dupa moartea Patriarhului Iustin, a devenit loctiitor de patriarh, iar la 9 noiembrie 1986 a lost ales ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind inscaunat la 16 noiembrie 1986.
In timpul Patriarhului Teoctist au fost infiintate sau reactivate aproape 400 de manastiri, s-au construit peste 2.000 de noi lacasuri de cult si s-a realizat reintegrarea invatamantului teologic preuniversitar si universitar in invatamantul public, concomitent cu introducerea predarii religiei in scolile publice si reintroducerea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare.
In ianuarie 1990, invocand varsta inaintata si problemele de sanatate, Teoctist s-a retras la Sinaia, dar a revenit in scaunul patriarhal, la cererea clerului, dupa numai trei luni.
Intrebat de jurnalistii prezenti la sarbatorirea celor 20 de ani de patriarhat care sunt cele mai mari realizari si care sunt nemultumirile pe care le are din periaoda in care fost intaistatatorul BOR, PF Teoctist a raspuns numai la ultima parte a intrebarii, facand referire la bisericile daramate si la preotii intemnitati pe nedrept in perioada comunista. "Daramarea bisericilor. Am facut altele noi, dar acelea care s-au daramat, s-au dus. (...) Si multimile de preoti care au umplut inchisorile comuniste si ale Securitatii. Preoti, episcopi, profesori si credinciosi ai Bisericii noastre. Am avut greutati enorme, pot spune de neinvins, incat acum lacrimam dupa ei si trebuie sa ne rugam si sa ii pomenim", a raspuns, vizibil emotionat si cu ochii in lacrimi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Prea Fericitul Teoctist s-a savarsit din viata in ziua de 30 iulie 2007, dupa ce a suferit o interventie chirurgicala la Institutul Clinic Fundeni. In perioada postoperatorie, pe fondul unor suferinte cronice, a dezvoltat o suita de complicatii cardiace, care au culminat cu oprirea cordului, ce nu a raspuns la manevrele de resuscitare.