Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!
Åžapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!
Åžase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greÅŸit
Şi-au rămas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!
Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Åži n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Åžtie el ce face!
30 iulie 2012: 118 ani de la nasterea lui Pastorel Teodoreanu!
"Păstorel" este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu, născut la 30 iulie 1894 în Dorohoi, nepot al lui Alexandru Teodoreanu ÅŸi fiu al lui Osvald Teodoreanu, botezat atribuindu-i-se prenumele ambilor înaintaÅŸi paterni. Apreciind probabil prea împovărătoare prenumele sale, ÅŸi le prescurtează semnând oficios Al.O. Teodoreanu ÅŸi, ca scriitor, cu pseudonimul Păstorel, ales deloc întâmplător, după cum afirmă în volumul "Caiet – Foi îngălbenite", 1938, prin a sa literară Spovedanie:
Cântat-am vinul ÅŸi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.
Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi ÅŸi zice Păstorel)
Åži de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am preÅ£uit, pe rând, pe fiecare.
Tot din aceeaÅŸi familie face parte – ca al doilea copil, născut la 6 ianuarie 1897 – Ioan-Hipolit Teodoreanu, scriitorul arhicunoscut ÅŸi unanim apreciat ca prozator sub identitatea de Ionel Teodoreanu.
După cum putem citi în prestigiosul volum
Epigrama în literatura românăpublicat de prof. dr. în filologie Elis Râpeanu (Editura Dealul melcilor, BraÅŸov, 2001, pagina 272):
De la tatăl său – Osvald Teodoreanu – a moÅŸtenit jovialitatea, verva, dar ÅŸi dragostea pentru chefuri bine stropite cu "lacrimi de struguri". Această ereditate pe linie paternă intră în rezonanţă perfectă cu cea de pe linie maternă. Bunicul matern a fost renumitul muzician Gavril Muzicescu. Darul muzical moÅŸtenit de la el l-a favorizat pe Păstorel nu numai să memoreze operele muzicale sau literare, ci ÅŸi să potrivească ritmul ÅŸi rimele epigramelor sale – adevărate modele de prozodie, cizelate cu artă de bijutier.
După absolvirea liceului ÅŸi a cursurilor ÅŸcolii de ofiÅ£eri, Al.O. Teodoreanu, proaspăt sublocotenent, este concentrat, luptă pe fronturile din Transilvania ÅŸi Moldova fiind rănit grav, e decorat cu "Steaua României" ÅŸi avansat în gradul de căpitan.
Debutul său, cu poezii, are loc în anul 1919 la IaÅŸi, în "Însemnări literare".
După absolvirea Facultăţii de Drept, este încadrat ca judecător supleant la Tribunalul din Turnu Severin, dar, după numai un an, pleacă la Cluj – la cererea lui Cezar Petrescu – pentru a contribui la apariÅ£ia revistei "Gândirea".
Împreună cu Adrian Maniu, scrie feeria în versuri "Rodia de aur", publicată în ViaÅ£a românească ÅŸi jucată, în stagiunea din anul 1920, pe scena Teatrului NaÅ£ional din IaÅŸi ÅŸi – peste 9 ani, ÅŸi la NaÅ£ionalul BucureÅŸtean.
În anul 1928 debutează editorial cu volumul "Hronicul Măscăriciului Vălătuc", la Editura Cartea Românească, din BucureÅŸti.
Păstorel scrie ÅŸi publică, în anul 1931, când Nicolae Iorga era prim ministru al României, volumul "Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri", opuscul care – precizează o notă scrisă pe chiar a 2-a pagină- "…fiind refuzat de toate editurile din Å£ară, a fost imprimat mulÅ£umită devotamentului unui grup de prieteni personali ai autorului. 9 Mai, 1931 leat". Din câte se spune, cu respectiva carte s-a mobilat vitrina unei librării în chiar ziua în care prim-ministrul vizita oraÅŸul IaÅŸi, probabil chiar de 10 mai, Ziua NaÅ£ională.
În anul 1933 apare "Un porc de câine", iar în anii 1934-1935 cele două volume din "Tămâie ÅŸi otravă", o colecÅ£ie de panegirice ÅŸi pamflete care au fost retipărite în 1994.
Anul 1935 marchează ÅŸi apariÅ£ia cărÅ£ii "Bercu Leibovici", reeditată în 1942, iar următorul an apariÅ£ia volumului "Vin ÅŸi apă" după ce, de gura doctorilor, Păstorel face o cură de ape minerale la Karlsbad. FiinÅ£a lui, strâns legată de "darul dumnezeiesc" al dealurilor Moldovei, va face haz de necaz în scrisori ÅŸi în catrene.
Un juriu format din Liviu Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Cezar Petrescu ÅŸi Al. A. Philipide acordă lui Păstorel Premiul NaÅ£ional pentru proză în anul 1937.
Anul 1938 aduce în librării volumul de poezie "Caiet".
Din nou, în 1939, căpitanul Al.O. Teodoreanu-Păstorel este chemat la arme în Regimentul 24 artilerie cu cartierul general la Roman, unde felul lui de a fi l-a făcut preÅ£uit atât de colegii ofiÅ£eri, cât ÅŸi de soldaÅ£i.
La 3 februarie 1954, luptând cu nămeÅ£ii bucureÅŸteni din vremea celei mai mari înzăpeziri din memoria noastră, în drumul lui spre tribunal, îÅŸi dă obÅŸtescul sfârÅŸit avocatul Ionel Teodoreanu, ceea ce a îndurerat în mod deosebit pe fratele său, Al.O. Teodoreanu–Păstorel.
Nu contrazice
Nu contrazice voia sorţii
Åži nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu… viile!
* * *
"Uneltirea contra ordinei sociale"
Anul 1944 aduce schimbări neaÅŸteptate în situaÅ£ia politică ÅŸi socială a ţării, subiecte noi de dispută politică, snoave, bancuri, glume ÅŸi, de ce nu, alte poante bune pentru epigrame, multe dintre ele valorificate de Păstorel.
Prof. dr. în filologie Elis Râpeanu scrie – în teza sa de doctorat "Epigrama în literatura română", publicată pe întinsul a 592 pagini în volumul având acelaÅŸi titlu (Editura Dealul melcilor, BraÅŸov, 2001):
Îndrăzneala acestor "poezioare" – aflate pe buzele tuturor – nu putea să rămână fără urmări. Astfel, după căsătoria sa cu doamna Poenaru-Căplescu, în 1953 (la 59 de ani),
care a fost până la moartea lui cea mai potrivită tovarăşă de viaţă, scriitorul intră în atenÅ£ia organelor de securitate, făcând parte dintre mulÅ£ii intelectuali care au de suferit ani de detenÅ£ie pentru a-ÅŸi fi exprimat liber opiniile lor.. E perioada grea în care e supus interogatoriilor ÅŸi, până la urmă, arestat. Acest ultim deceniu de viaţă îl apasă în loc să-l înalÅ£e pe cel mai spumos umorist român. Atmosfera de hărÅ£uire ÅŸi de detenÅ£ie nu e propice epigramei amuzante, închinate
vinului vechi, bun, domnesc, în locul ei scrie madrigaluri în care aluzia fină are tentă omagială la adresa confraÅ£ilor sau a personalităţilor artistice. ÎÅŸi pierde parcă aripile râsului, manifestându-ÅŸi în publicistică gustul său de cronicar gastronomic.
George Petrone – preÅŸedintele Academiei libere Păstorel, din IaÅŸi – arată:
Un neam nu poate pieri atâta vreme cât îÅŸi păstreză credinÅ£a ÅŸi graiul. Acestea sunt santinelele cele mai de temut. Acestea nu pot fi doborâte nici de săbii, nici de foc, nici de urgie. Astfel se explică ura neîmpăcată ÅŸi dispreÅ£ul profund faţă de cotropitorul sovietic ÅŸi camarila bolÅŸevică, instalată la putere de către invadatori după august 44. Epigramele puse în circulaÅ£ie la adresa acestora i-au atras ÅŸi anii petrecuÅ£i în lagărele comuniste ale lui Gheorghiu Dej ÅŸi Petre Groza.
Să redăm câteva dintre aceste creaÅ£ii curajoase ale lui Păstorel:
Boi-miniÅŸtri…(din guvernul Petre Groza instaurat după 6 martie 1945, n.n.)
Caligula Imperator
A făcut din cal, senator,
ComuniÅŸtii, mai siniÅŸtri,
Au făcut din boi, miniÅŸtri…
În guvernul Groza…
În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri pentru completare,
Însă, ca să fie-un cabinet etern,
Îmi bag ÅŸi eu membrul în acest guvern.
Din Craiova pân’ la IaÅŸi
Din Craiova pân’ la IaÅŸi
Se resimte lipsa sării,
Fi’ndcă cei mai mulÅ£i ocnaÅŸi
Au ajuns la cârma ţării.
Epigramă pentru Marx, Engels, Lenin-Stalin-Ana Pauker
Două bărbi, o ţăcălie
O mustaţă fumurie
Şi o "gaură" pustie -
Vai de biata Românie!
În cinstea ta
În cinstea ta, Staline,
M-am aÅŸezat pe vine
Şi ce-am făcut, sub mine,
Să ÅŸtii că-i pentru tine…
Statuii ostaÅŸului sovietic
Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălÅ£at acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
Epigramele mai sus redate sunt doar o parte dintre cele reÅ£inute de memoria celor existenÅ£i în jurul lui Păstorel, unele dintre ele urmând a fi redate mai jos, atunci când ne vom ocupa de violenÅ£a atacurilor lui la adresa slugoilor regimului totalitar. Foarte multe alte asemănătoare catrene ale lui Păstorel s-au rătăcit ori uitat datorită trecerii vremii. Posibil ca multe altele să se fi «păstrat» în dosarele securităţii sau chiar în cel al tribunalului de care a fost judecat ÅŸi condamnat la 6 ani închisoare înaintaÅŸul nostru maestru.
Într-un răspuns dat anchetatorului de la securitate, Păstorel recunoaÅŸte:
Eu am mai compus ÅŸi alte epigrame cu conÅ£inut duÅŸmănos la adresa regimului democrat, pe care le-am spus unor elemente reacÅ£ionare ca ÅŸi mine în cercul cărora m-am învârtit după 23 August 1944 ÅŸi până când am fost arestat. Nu-mi aduc aminte de conÅ£inutul lor, însă în ele eu ironizam ÅŸi calomniam anumite fenomene ÅŸi măsuri luate de regimul democrat-popular în R.P.R.
În ceea ce priveÅŸte lucrări în proză cu conÅ£inut duÅŸmănos anticomuniste, aÅŸa cum am mai arătat mai sus, nu am scris. Am scris, aÅŸa cum am mai declarat, numai epigrame după 23 August 1944.
Nici una dintre epigramele cu conÅ£inut duÅŸmănos pe care le-am scris după 23 August nu le-am publicat…
La pronunÅ£are, împotriva lui Păstorel se reÅ£in următoarele, în legătură cu epigramele:
Inculpatul a scris după 23 August 1944 o serie de epigrame cu conÅ£inut defăimător la adresa regimului democrat-popular din Republica Populară Română precum ÅŸi poezii, în conÅ£inutul cărora aducea calomnii împotriva unor persoane din conducerea statului ÅŸi a Partidului Muncitoresc Român.
A susÅ£inut că epigramele ce i se atribue pe seama membrilor regimului nu-i aparÅ£in, că el a scris epigrame glumeÅ£e, dar nu împotriva regimului, pentru ca apoi să adauge că au fost ÅŸi unele ironii, deci împotriva regimului.
Prin SentinÅ£a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară din dosarul nr. 201/1960 – din 1 martie – Al.O. Teodoreanu e condamnat la 6 ani închisoare corecÅ£ională ÅŸi la 3 ani de interdicÅ£ie pentru "uneltire contra ordinei sociale".
Probabil că, prin efectul unei graÅ£ieri, Păstorel a fost eliberat înainte de a-ÅŸi fi ispăşit întreaga durată a pedepsei. Regretăm că nu am găsit informaÅ£ii cu privire la data arestării preventive ÅŸi nici cea a eliberării efective ÅŸi nici privind faptul dacă – ulterior lui 22 Decembrie 1989 – condamnarea lui a fost desfiinÅ£ată de instanÅ£a competentă. Poate că U.E.R. ar trebui să aibă o iniÅ£iativă în favoarea realizării unui asemenea deziderat dacă altcineva n-a avut-o sau n-a reuÅŸit să obÅ£ină rezultatul cuvenit. (citatepedia.ro)
