Iubiti credinciosi,
Astazi praznuim praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Astazi este bucurie duhovniceasca pretutindeni in lumea crestina. Astazi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin invierea Sa. Cerul si pamintul dupa cuviinta sa se veseleasca, caci lumina Invierii Domnului a umplut de lumina cerul si pamintul si iadul si pe toti cei tinuti in legaturile mortii cu nadejdea invierii, la vesnica veselie i-au adus prin coborirea Mantuitorului in iad. Astazi Hristos, viata noastra a pus temelie noua neamului omenesc prin invierea Sa si a incununat toate minunile preaslavite facute de El pe pamint.
Astazi este ziua Invierii Domnului, biruinta impacarii, surparea razboiului, stricarea mortii si infringerea diavolului. Astazi dupa dreptate ni se cade sa repetam cuvintele profetului Isaia: Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau? (Osea 13, 14; I Corinteni 15, 55). Astazi usile de arama le-a zdrobit Stapinul Iisus Hristos si pe insasi numirea mortii a schimbat-o, caci nu se mai numeste moarte, ci somn. Mai inainte de venirea lui Hristos si de iconomia Crucii, insusi numele mortii era foarte infricosat. Ca omul cel dintii, dupa ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenintat: Din pomul cunoasterii binelui si raului sa nu maninci, caci, in ziua in care vei minca din el, vei muri negresit (Facere 2, 17).
Si proorocul David zice prin Duhul Sfint: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicind: Veti pogori batrinetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mina iadului (Psalm 48, 16).
Dar dupa ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfa pe cruce pentru noi si a inviat din morti, a transformat moartea in somn, ca un iubitor de oameni. Caci in loc de moarte, adormire si somn se zice mutarea noastra din cele de aici. Asculta insusi pe Mantuitorul, zicind: Lazar, prietenul nostru, a adormit si merg sa-l trezesc (Ioan 11, 11). Caci precum ne este noua usor a scula pe cel ce doarme, asa si Stapinul nostru Cel de obste poate invia pe cei morti. Insa de vreme ce cuvintul zis de Domnul era nou si strain si ucenicii nu l-au inteles, mai aratat le-a zis: Lazar a murit! (Ioan 11, 14).
Inca si marele Apostol Pavel, dascalul lumii, scriind tesaloni-cenilor, zice: Despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El. Noi cei vii, care vom fi ramas pina la venirea Domnului, nu vom lua inaintea celor adormiti (I Tesaloniceni 4, 13-15).
Ati vazut, fratilor, ca pretutindenea moartea se numeste adormire si somn? Ati vazut cit de stralucita este biruinta Invierii lui Hristos? Prin Invierea Domnului nenumarate bunatati ni s-au dat. Prin inviere amagirea diavolilor s-a pierdut. Prin inviere biruim moartea. Prin inviere trecem cu vederea viata cea de acum. Prin inviere catre rasplata cea vesnica ne sirguim. Prin inviere, cu trup fiind infasurati, de cei fara trup ne apropiem daca vom voi.
Astazi biruintele cele stralucite ale noastre s-au facut. Astazi Hristos Domnul a biruit moartea si pe tiranul diavol l-a surpat, iar noua cale catre mintuire prin inviere ne-a daruit. Deci toti sa ne bucuram, sa saltam si sa ne veselim ca Mantuitorul a biruit moartea si iadul si pentru mintuirea noastra pe toate le-a lucrat.
Iubiti credinciosi,
In cele ce urmeaza dorim sa aratam pe scurt cu ce fel de trup vor invia sfintii si dreptii lui Dumnezeu, precum si pacatosii, in ziua invierii cea de obste de la sfirsitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem in mijloc cuvintul Sfintei Scripturi, care arata ca patru vor fi insusirile si darurile sfintilor si ale dreptilor la invierea cea de apoi. Acest adevar il arata prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: Se seamana trupul intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune. Iata darul nestricaciunii! Se seamana intru necinste, inviaza intru slava. Iata darul stralucirii! Despre acest dar al stralucirii, si Domnul a zis: Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui lor (Matei 13, 43). Se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere. Iata darul puterii! Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Iata darul subtiratatii! Cei inviati vor avea trupuri usoare, duhovnicesti, nestricacioase, adica nemuritoare, asemenea ingerilor (I Corinteni 15, 42-44).
Dar fiindca am amintit si de trupurile pacatosilor din vremea invierii, sa stiti ca mare deosebire vor avea trupurile celor rai de ale sfintilor si dreptilor in ziua judecatii de apoi. Trupurile pacatosilor vor arata starea cumplita in care au trait pe pamint si infricosatele pedepse ce ii asteapta, cind le va zice Domnul: Duce-ti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui (Matei 25, 41).
Si vor fi trupurile acestora infricosate la vedere si pline de spaima. In locul stralucirii se vor imbraca cu adinc de intuneric, care va semana cu intunericul cel din afara al iadului. Si dupa cum stralucirea fericitilor va fi insotita de frumusete preaminunata, tot asa, trupurile pacatosilor vor avea mare spaima si uriciune. Si macar ca vor avea nestricaciune ca si dreptii, aceasta nestricaciune o vor avea pentru a se chinui vesnic in iad si niciodata a se mistui.
Insa, daca dorim sa avem fericire vesnica la invierea de apoi, sa nu fim fara de grija, ci cu frica si cutremur sa slujim Preabunului nostru Dumnezeu pina la ultima noastra suflare. Chiar daca cineva ar fi impodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fara grija in veacul de acum. Mantuitorul ne spune ca: Cine va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui (Matei 10, 22). Sa luam pilda de la corabierii care vin cu corabiile pline de multe bogatii si bunatati. Ei privegheaza pururea, chiar cind ajung la liman sint cu mare grija ca nu cumva sa se loveasca cu corabia de vreo stinca si sa li se intimple primejdie si paguba mare.
Auziti ce zice dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur in aceasta privinta: "Sa nu fim nepasatori si nerecunoscatori fata de binefacerile care le-am luat prin Invierea Domnului. Nici sa zicem: iata, Postul Mare a trecut, de acum putem sa fim fara de grija. Caci acum, mai mult decit inainte, trebuie sa avem mare grija pentru suflet ca nu cumva trupul intarindu-se, pe suflet sa-l faca mai neputincios. Ca nu purtind grija pentru rob, de stapin sa ne lenevim. Caci nevointa noastra duhovniceasca este pentru toata viata".
Iubiti credinciosi,
Zice Sfintul Apostol Pavel: Oricine se lupta, se infrineaza de la toate (I Corinteni 9, 25). Iar Sfintul Ioan Gura de Aur zice: "Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat si rodul postului. Caci este cu neputinta si osteneala postului a o lepada si rodul postului a-l secera. A trecut osteneala nevointelor, dar sa nu treaca rivna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramina evlavia. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut si postul cel duhovnicesc, care este mai bun decit acela, iar acela pentru acesta s-a facut".
Prin postul duhovnicesc intelegem lucrarea faptelor bune, pe care sintem datori sa le facem toti cei ce sintem botezati in numele Preasfintei Treimi si credem in Hristos Cel inviat din morti. In fruntea faptelor bune care ne ajuta cel mai mult la mintuirea sufletului este iubirea crestina. Fara iubire, fara iertare si milostenie nu este mintuire, nu sint Pasti, nici bucurie in suflet, nici inviere din moartea pacatelor, nici pace in inimile noastre.
Iata o istorioara adevarata despre doi crestini certati unul cu altul, care s-au impacat in noaptea de Inviere.
Doi oameni, buni prieteni crestini, au ajuns la o cearta din lucrarea diavolului de la niste lucruri de nimic. Unul, din fire mai iute, l-a injurat si l-a insultat greu pe celalalt cu prilejul unei intilniri familiare. Si astfel s-a asternut intre ei o mare dusmanie. Desi cel ocarit si batjocorit dorea sa-l dea in judecata pe cel ce l-a nedreptatit si l-a injurat, mai ales ca la acest lucru il indemnau multi, el totusi n-a facut aceasta si dorea din toata inima sa restabileasca pacea si prietenia cea mai dinainte. Dar celalalt nu voia cu nici un chip sa-l inteleaga, ci spre dusmanie il pornea prin purtarile si vorbele sale cele rele.
A inceput Postul Mare, se apropiau Sfintele Pasti si intre ei nici o schimbare nu se facuse, macar ca mergeau amindoi in fiecare Duminica la Sfinta Biserica. In Simbata Mare s-au spovedit amindoi, urmind sa se impartaseasca la Sfinta Liturghie, in noaptea Invierii. Preotul, care cunostea bine ce se petrecea intre ei, il povatuia de multe ori pe cel ce intretinea starea de dusmanie, ca sa-si revizuiasca gindurile si vorbele sale si sa-si ceara iertare. Acelasi indemn si canon staruitor de pocainta i-a dat si la spovedanie. Dar el, desi s-a fagaduit, n-a facut aceasta. Spre miezul noptii, clopotele cu sunetul lor duios, chemau poporul la Sfinta Inviere. Unul a pasit pragul bisericii cu adinca mihnire in inima, ca nu este iertat de vecinul sau. Al doilea a intrat in biserica cu frica pentru ca nu si-a indeplinit canonul, ci avea inca rautate si dusmanie, la care il indemna mereu blestematul diavol.
Slujba Invierii se desfasura inaltator in mireasma dumnezeiasca ce plutea in Sfinta Biserica. Duios si convingator a inceput la strana cintarea: "Ziua Invierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam. Si sa zicem, fratilor, si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru inviere si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le". Fiori puternici i-au zguduit sufletul si trupul, lacrimi fierbinti i se prelingeau pe obraz si rotea ochii in toate partile ca sa vada pe vecinul sau. Nu i-a fost greu sa-l descopere.
Chiar in acel moment, acela se strecura prin multime catre dinsul, i-a iesit inainte si s-au imbratisat, zicind incet: "Hristos a inviat!" Dupa raspunsul plin de dragoste al vecinului: "Adevarat a inviat!", a adaugat cu si mai multe lacrimi in ochi: "Iarta-ma, dragul meu, iarta-ma! Nu se va mai intimpla niciodata felul cum m-am purtat cu tine. Sfinta Inviere a lucrat puternic asupra mea si m-a invatat ca nu-i bine, nici evanghelic, nici crestineste, nu-i omeneste ceea ce am facut eu cu tine, in timp ce tu ai rabdat si asteptat cu incredere acest ceas al impacarii. Astfel satana s-a prabusit, Hristos Domnul S-a preaslavit prin lucrarea puternica a Invierii Sale, dusmania s-a spulberat, pacea si dragostea s-au reasezat intre ei la vremea cuvenita si cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste au primit Sfinta Impartasanie. Domnul Cel pururea viu si prezent in Taina Sfintei Euharistii i-a binecuvintat si le-a intarit impacarea, care n-a mai fost tulburata in timpul vietii lor, desi rautaciosul diavol cauta sa-i tulbure din nou.
Cit de mult are de invatat fiecare din noi, din acest exemplu zguduitor de reintoarcere sincera la Hristos a acestor doua suflete si de retraire adevarata in El, prin biruinta puternica a Sfintei Invieri! Cit de mult ar trebui noi sa ne revizuim gindurile, simtirile si purtarile si sa ne apropiem cu inima infrinta si smerita, cu inima plina de credinta si dragoste de Potirul Sfintei Impartasanii, ca sa-L primim pe Hristos Domnul nostru Cel pururea viu si gata oricind sa se salasluiasca intre noi, precum spune asa de limpede in Sfinta Sa Evanghelie: Cel ce maninca Trupul Meu si bea Singele Meu, ramine intru Mine si Eu intru el (Ioan 6, 56).
Vrem noi sa ne hotarim pentru aceasta? Este spre folosul nostru, spre folosul vietii pamintesti si ceresti. Pentru ca numai uniti cu Domnul nostru Iisus Hristos vom putea intelege mai bine si mai adinc adevaratul rost al vietii noastre pamintesti. Vom pasi sigur biruitori pe drumul sfintei desavirsiri morale si spre slavile nesfirsitei vietuiri in cele ceresti.
Iubiti credinciosi,
Astazi este Pastile Domnului. Astazi Hristos, Viata noastra, a biruit moartea, iadul si pe diavolul. Astazi ni s-au deschis portile raiului si ale Imparatiei Cerurilor. Astazi ingerii se bucura impreuna si preamaresc pe Dumnezeu.
Deci sa lepadam din casele si inimile noastre toata rautatea, toata intristarea si pacatul si sa primim cu bucurie pe Hristos Cel inviat. Sa ne inchinam Crucii pe care S-a rastignit Hristos. Sa sarutam mormintul din care a inviat Domnului. Sa urmam cu credinta si nadejde pe Mantuitorul nostru, impreuna cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toti sfintii, cu parintii si inaintasii nostri. Sa ne sarutam duhovniceste frate cu frate, sa ne impacam, sa ne iubim unii pe altii caci astazi am dobindit iertarea si mintuirea prin Inviere. Nimeni sa nu fie trist, nimeni sa nu-si piarda credinta si nadejdea in necazurile vietii, caci Hristos Cel inviat este cu noi. Il purtam in noi si ramine in veci cu noi, de vom ramine in dragostea Lui si-I vom pazi poruncile.
Cu aceasta credinta datatoare de viata, care ne da putere si biruinta, sa cintam impreuna cintarea Invierii: "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le". Amin.
Hristos a inviat !
(Parintele Ilie Cleopa)
