Parintele Gala Galaction s-a nascut in data de 16 aprilie 1879, in localitatea Didesti, judetul Teleorman, si a trecut la cele vesnice in ziua de 8 martie 1961, in Bucuresti. Pe langa multe alte calitati, cel mai mare merit al sau ramane traducerea Sfintei Scripturi in limba romana.
In perioada interbelica, cu ajutorul poetului Tudor Arghezi, parintele desfasoara o activitate publicistica vrednica de lauda, editand revistele "Cronica" si "Spicul", care apar neintrerupt, in perioada anilor 1915-1918. Lucrarea sa de licenta, avand drept titlu "Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic", a fost publicata in anul 1903, la Bucuresti.
Intre anii 1909-1922, parintele Galaction este numit "defensor eclesial" pe seama Eparhiilor Ramnic si Arges, iar in anul 1922, la varsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu este hirotonit preot. Mai apoi, intre anii 1922-1926, activeaza ca misionar, in Arhiepiscopia Bucurestilor.
Intre anii 1926-1941, el este randuit profesor titular la catedra de Exegeza Noului Testament, la Facultatea de Teologie din Chisinau, unde activeaza si ca decan, in perioada anilor 1928-1930.
Dupa anul 1941, el se intoarce in Bucuresti, unde este numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, pana in anul 1947.
In anul 1947, cand renunta la postul de profesor universitar, parintele Galaction este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru activ al Academiei Romane. Mai apoi, in anul 1954, el este numit membru al Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucurestilor, precum si deputat, in Marea Adunare Nationala, primind Ordinul Muncii. In anul 1955, el este numit membru titular onorific al Academiei Romane.
Pentru ostenelile sale, parintele Gala Galaction a primit si o serie de premii si distinctii, precum: Premiul Academiei Romane (1915), Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1933), Medalia "Meritul Cultural" (1934), Premiul National Literar (1935), Premiul National pentru Proza (1942), Medalia "Meritul Cultural" (1947) si Ordinul Muncii (1954).
Gala Galaction, dupa numele sau de scriitor, a desfasurat o remarcabila activitate literara si publicistica. Astfel, el a publicat mai multe volume de nuvele, romane, note de calatorie si articole, in principalele ziare ale vremii, precum si un jurnal personal, publicat postum. Ca un distins teolog, parintele Gala Galaction a publicat un numar insemnat de articole religioase, meditatii, conferinte si predici.
Dintre scrierile teologice, le amintim aici pe urmatoarele: "Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului" (Bucuresti, 1926), "Cartea crestinului ortodox" (Bucuresti, 1926), "Meditare la rugaciunea domneasca. Tatal nostru" (Arad, 1927), "Rabdare si nadejde" (Bucuresti, 1928), "Scrisori catre Simforoza. In pamantul fagaduintei" (Bucuresti, 1930) si "Ziua Domnului" (Bucuresti, 1958).
Pe langa multe altele, cel mai mare merit al parintelui Galaction ramane insa traducerea Sfintei Scripturi in limba romana. Astfel, intre anii 1928-1934, pe cand era profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau, el a lucrat cu multa ravna la o noua traducere a Sfintei Scripturi, ajutat fiind numai de un alt profesor, si anume, parintele Vasile Radu. Parintelui Galaction ii apartine, in intregime, traducerea cartilor deuterocanonice, a Cartii Iov si a Noului Testament.
Dintre cele mai de seama traduceri ale sale, le amintim pe urmatoarele: "Noul Testament" (Bucuresti, 1927), "Psaltirea" (Bucuresti, 1929) si "Sfanta Scriptura, tradusa dupa textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic" (Bucuresti, 1936).
De-a lungul vietii, parintele Gala Galaction va efectua numeroase calatorii si pelerinaje, ajungand astfel in locuri precum Tara Sfanta, Ungaria, Italia, Grecia si Egipt. In cele din urma, o congestie cerebrala il va imobiliza la pat, vreme de cativa ani. Parintele Gala Galaction va trece la cele vesnice in ziua de 8 martie 1961, in Bucuresti.
(Teodor Danalache)