Papan Chilibar, din pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier": "Sunt ţigan, muncesc cu ziua. După Berlin, cel mai tare mi-aş dori să am în fiecare zi covorul roşu!".

Florin Şerban, regizorul filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", premiat la Berlin cu Ursul de Argint, dar şi cu premiul Alfred Bauer, pentru noi perspective în arta cinematografică, a folosit în distribuţie 14 deţinuţi minori şi tineri.

Unul dintre ei, Papan Chilibar, interpretul celui mai bun prieten al protagonistului, este acum un om liber şi a însoţit echipa la Berlin. Regizorul Florin Şerban spune că speră, de fapt ştie că vieţile celor ca Papan s-au schimbat.

Papan e special, e impresionant de talentat, crede Florin Şerban, într-atât încât nu are nevoie de şcoală de actorie. Trebuie doar să se ţină departe de prostii. E orgolios şi timid. Şi debordant de sincer.

"Am fost închis 2 ani pentru că am spart o casă", spune el, dar nu vrea în ruptul capului să zică în ce clasă e. "E prea jos, nu pot să spun, înţelegeţi", explică el. Ursul de Argint, pe care Florin Şerban i l-a dat să-l ţină în braţe pe parcursul interviului, i se pare foarte greu, dar nu l-ar mai lăsa din mâini. Discursul agramat al lui Papan, presărat cu fraze de împrumut de tipul "munca de jos" sau "covorul roşu" dar şi nestemate de tipul "s-au creeat nişte emoţii în mine", merită gustat în vorbire directă.

"Nu credeau că un ţigan ca eu să ajung să joc într-un film, să fie filmul atât de bun. Ştiţi, acolo nu par că joc, acolo par că e o scenă adevarată, că e ceva real care se întâmplă", povesteşte acesta. "Nu pot să spun că chiar mi s-a schimbat viaţa, oricum parcă sunt privit altfel. Nu pot să spun că sunt privit altfel, dar lumea e mai vorbareaţă cu mine. Simt că am făcut ceva bun şi îmi place, e cea mai tare experienţă din viaţa mea", adauga el.

Nu vrea să spună în ce clasă e. "Am o clasă foarte jos... Înţelegeţi...". Vorbeşte, în schimb, despre viaţa lui. "Muncesc cu ziua, umblu pe stradă la noi pe acolo, car, merg cu cine e nevoie la marfă, să ajut la flori, orice există la munca de jos, eu fac.." Si de ce a fost închis: "Da, spun. Am furat, am spart o casă.. Cu domnul Şerban, aşa mă gândeam eu, dacă e adevărat ce spunea el, că vrea să facă un film, mă gîndeam că ne scoate din puşcarie.. Ce a şi făcut".

Ce-ţi doreşti foarte tare?, îl întreb. "Să am în fiecare zi covorul roşu.. Am mai văzut şi la tv, am mai auzit dar eu îmi imaginam altfel, mult mai alfel, dar atunci când am călcat eu pe covorul roşu s-au creeat nişte emoţii în mine.. a fost mişto, mult mai tare decât mi-am imaginat".

 

Realitatea.net