Sfântul Cuvios Visarion s-a născut în comuna Secuieni, județul Bacău, în ziua de 28 mai 1884, iar la botez a primit numele tatălui său, Gheorghe. Iubind biserica, slujbele și muzica bisericească, a urmat Școala de cântăreți de la Roman, apoi a intrat ca novice la Mănăstirea Frăsinei, fiind tuns în monahism, cu numele Visarion, de starețul Porfirie Bucurescu. Văzând sporirea lui în virtuți, stareţul său l-a propus pentru primirea preoției, în anul 1922. Ca duhovnic, era un mare povățuitor al călugărilor și al pelerinilor, rugându-se pentru ei și mângâindu-i în necazuri și nevoi. În primăvara anului 1929, Cuviosul Visarion a fost numit stareț al Mănăstirii Lainici. Ascultarea sa era să refacă din temelii așezământul monahal, ruinat de război. A întemeiat o obște frumoasă și, având harul și experiența duhovnicească, a statornicit, pe lângă pravila de rugăciune și slujbele la biserică, rânduiala isihastă de rostire neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Pentru că avea inima plină de dragoste pentru semenii săi, a ajutat și la organizarea unui spital pentru cei ce sufereau pe șantierele de pe defileul Jiului. Cuviosul Visarion s-a învrednicit să afle cinstitele moaște ale înaintașului său, Sfântul stareț Irodion, pe care le-a pus într-un sicriu mic și le-a ascuns ca pe o comoară de mult preț, ca să le ferească de profanarea oamenilor răi. Pentru virtuțile sale, Cuviosul Visarion a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor minunate. Simțindu-și sfârșitul aproape, a cerut să primească schima cea mare şi la scurt timp, la 8 noiembrie 1951, la vârsta de 67 ani, s-a mutat la Domnul. El a fost așezat în mormânt alături de Sfântul Irodion, înaintașul său.
Sfinţii Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terţiu şi Cvart sunt toţi din rândul celor 70 de Apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Despre Sfinţii Olimp şi Rodion se ştie că au urmat Sfântului Apostol Pavel la Roma, unde, fiind prinşi pe vremea împăratului Nero (54-68), din porunca acestuia li s-au tăiat capetele (Romani 16, 11-15). Sfântul Sosipatru este pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani la capitolul 16, versetul 21, iar Tradiţia ne spune că a fost Episcop al Bisericii din Iconia, unde în pace s-a săvârşit. Sfântul Erast este pomenit în aceeaşi Epistolă către Romani, tot la capitolul 16, versetul 23. El a fost mai întâi iconom al Bisercii din Ierusalim, apoi Episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a mutat la cereştile lăcaşuri. Despre Sfântul Terţiu se spune că el a redactat Epistola către Romani a Apostolului Neamurilor. A fost al doilea Episcop în Iconia, după Sfântul Sosipatru (Romani 16, 22). Sfântul Apostol Cvart a fost Episcop al Beirutului şi mult s-a ostenit în propovăduirea dreptei credinţe. Deci, pe mulţi botezându-i, a adormit în Domnul (Romani, 16, 23).
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Orest (†304). Acesta s-a născut în cetatea Tiana, din Capadocia, şi la maturitate a devenit doctor. Mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (286-305). Nesupunându-se poruncii de a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Mântuitorul Iisus Hristos, a fost cumplit bătut cu toiege. Apoi, l-au dus înaintea idolilor, iar el suflând asupra lor, aceia au căzut şi s-au făcut ca praful. Pentru aceasta a fost întemniţat timp de şapte zile. După aceasta, fiind scos afară şi silit din nou să jertfească idolilor, Sfântul Orest s-a opus, de aceea păgânii i-au străpuns gleznele cu piroane, apoi l-au legat cu lanţuri de un cal sălbatic. Şi fiind târât 24 de mile departe de cetatea Tiana, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.