Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca - Botoșani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl sau, Ioan, era pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru.
Este singurul care a luat chipul îngeresc al călugăriei. În anul 1921, acesta a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea, schimbându-și numele în Paisie.
În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1947 preot . În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obști .
Arhimandritul Ilie Cleopa a fost ucenic și prieten al părintelui. De la acesta se păstrează o scurtă descriere, a părintelui: „…Așa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toți şi iubea liniştea. Plângea cu cel care plânge şi se bucura cu cel ce se bucură. Nu ţinea la haine bune, la bani, la nimic, şi fugea de cinste, de laudă, de multa vorbire, de clevetire şi de oamenii mari…”.
Între anii 1972 - 1985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în următorii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria, până la sfârșitul vieții.Părintele Paisie Olaru s-a mutat la Domnul în zorii zilei de 18 octombrie 1990, la vârsta de aproape 94 de ani.
”Era duhovnicul cel mai căutat și respectat din întreaga țară. Epitrahilul său s-a aşezat pe creştetul multor ierarhi, preoţi, oameni de cultură sau simpli credincioşi. Printre aceștia m-am numărat și eu în copilărie. Nu a vorbit niciodată despre sine, nu s-a lăudat. Îi îndemna la fel și pe credincioși, să se roage, să rămână smeriți, să nu vorbească despre faptele bune, ca acestea să fie cunoscute și răsplătite deplin de Dumnezeu”, a scris pr. Teodor Ciurariu, de la Capela Spitalului Municipal Dorohoi, la 126 de ani de la nașterea ”părintelui nostru Paisie Olaru”.
