Doctrinele de partid au devenit un fel de latrine cu conţinut sterp, mirositor, voit demagogic, dogit, mincinos, fratricid prin tendinţa de instigare la ură intre membrii aceleiasi comunitati. Trebuie să fii dezmembrat sufleteşte ori realmente chinuit mental ca să accepţi o luptă în numele unei doctrine schiloade şi în mare măsură periculoasă.

Oricare ar fi umbrela doctrinară, partidele nu mai reprezintă demult garantul luptei pentru binele poporului. Nu pot investi încredere în persoana care decide să se coloreze politic cu motivaţia că o face pentru a schimba ceva. Politica nu schimba Ceva, ci pe Cineva. Partidul nu influenţează comunitatea decât prin racolarea şi compromiterea celor care cutează să creadă că ar putea cuceri lumea!
Partidul este cea mai periculoasă formă de degradare a umanităţii din ultimul secol, începând la noi cu Partidul Comunist.

Partidul de astăzi este o (mal)formaţiune de tip tribal, bazată pe ierarhii stricte, cu principii mai degrabă subversive. Partidul a devenit, în ultimii 10 ani, un strălucit comerciant care, indiferent de criză, merge pe profit. Te bagi în politică chiar dacă partidul nu dă doi bani pe tine (adică nu câştigi nimic pentru că Liderul îţi spune că are nevoie de entuziasmul tău, de sinceritatea şi de motivaţia ta), eşti mânat de gândul că numai tu poţi schimba lumea. Mă rog, ce-a mai rămas din ea! Odată intrat, devii parte a sistemului. Adică nu mai ieşi de acolo decât înfrânt sau cel puţin cu sentimentul inutilităţii profunde. Acelaşi sentiment îl ai şi în afara sistemului, dar măcar nu te vinzi pe doi bani. Şi lumea, aşa cum e, nu aşteaptă să o cucereşti tu. Ci doar să o faci mai bună.

Ştim bine că orice scaun sau ciolan la masa bogaţilor se obţine cu bani. Cu oarece stupefacţie am asistat în urmă cu câteva zile la mărturia unui parlamentar care explica în amănunt că prosperii miliardari din România îşi duc afacerile pe picioare tocmai pentru că "dau la toţi", cotizează adică la toate partidele care vin la guvernare. Să nu îl uităm pe vajnicul Vântu, care spunea într-un interviu că un om de afaceri care investeşte într-o campanie electorală aşteaptă să recupereze banii din contracte pe care - negreşit - cel ajutat le va înlesni peste măsură.

Acesta este partidul, aceasta este România! Eşti în partid, exişti! Nu eşti în partid... cotizezi la oamenii partidului dacă vrei să obţii ceva. Titlul acestui material, un titlu cu iz de mahala politică, nu este departe de realitate. Aşteptăm ca Silviu Prigoană să reuşească legalizarea prostituţiei, iar fiul Honorius să deschidă trustul "România ta", cu spotul TV "Te bag in P... artid. Cât oferi?".

Şi totuşi...

Suntem o sumă de individualităţi, nu o adunătură de politicieni. Suntem deosebiţi prin ceea ce ne diferenţiază, nu neapărat prin ceea ce ne adună. Dezvoltarea individuală, sacrificiul pentru aproapele tău, identificarea şi conştientizarea misiunii pe care o ai în spaţiul în care trăieşti, dar mai ales sinceritatea propriei trăiri, acestea sunt lucrurile care te ajută să schimbi lumea, nicidecum să o cucereşti!

Dacă partidul nu dă doi bani pe tine, tu de ce te vinzi?!

(F.Tonita)