Trist dar, din păcate, adevărat! Le-am cerut studenÅ£ilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX ÅŸi nici o poezie (deÅŸi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru "Romeo ÅŸi Julieta" (numită alternativ "roman", "novel" ori "poem"). Restul de cincisprezece din ÅŸaizeci, care ÅŸi-au amintit totuÅŸi o poezie, au scris totuÅŸi în engleză.
Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. ToÅ£i aceÅŸti tineri vor deveni profesori de limba engleză ÅŸi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenÅ£i pot deveni profesori, cînd în orînduirea veche, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. Cum s-a ajuns în această situaÅ£ie?
PuÅ£in după RevoluÅ£ie, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva mai tîrziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universităţile au dat de gustul banilor. StudenÅ£ii deveneau intangibili. De vreme ce plăteau, prezenÅ£i sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămîneau suplinitori, iar titulari negăsindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenÅ£i pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea programului Bologna, studenÅ£ii au terminat în trei ani, în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licenţă de ÅŸaizeci de pagini, nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o sută de lei bucata).
Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiÅ£i, mai prost pregătiÅ£i decît precedenÅ£ii. Paradoxal, se face mai multă ÅŸcoală la liceu decît la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenÅ£i elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sînt plătiÅ£i după numărul de elevi.
Studentii sînt mai prost pregătiÅ£i decît elevii de liceu. Le-am cerut celor ÅŸaizeci de studenÅ£i ai mei referate. Din ÅŸaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy - paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.
O vină pentru această situaÅ£ie o are aÅŸa-numitul "învăţămînt axat pe competenÅ£e". În noul sistem, elevii, vezi Doamne, "nu mai tocesc date seci, ci dobîndesc competenÅ£e". Mare este confuzia din capetele pedagogilor de ÅŸcoală nouă!
Există materii axate pe competenÅ£e (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ÅŸtii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cînÅ£i, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoÅŸtinÅ£e (istoria, geografia, anatomia ÅŸi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia ÅŸi chimia, în care competenÅ£ele ÅŸi cunoÅŸtintele sînt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoÅŸtinÅ£e. EducaÅ£ia "axată pe competenÅ£e" naÅŸte monÅŸtri, fiindcă a ÅŸti cine a pictat Gioconda e o cunoÅŸtinţă, nu o competenţă!!!
O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înÅŸtiinÅ£ează că "poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem MistreÅ£ul cu colÅ£i de argint". Pe vremea mea, a numi pe cineva "autorul meu preferat" presupunea măcar să-i poÅ£i identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ÅŸtie după trei ani că în engleză, "romanul" se numeÅŸte "novel".
Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revină la studiile universitare gratuite, cu concurs de admitere ÅŸi cu număr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vicios, că absolvenÅ£ii de "universităţi fast-food" au virusat învăţămîntul gimnazial ÅŸi liceal, ÅŸi trimit universităţilor liceeni care nu ÅŸtiu nimic.
Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din BistriÅ£a ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo 40 de ani în urmă. Am stat cu el de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sîrbu ÅŸi Art Nouveau. Citise imens!
Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrînel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimîndare, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice ÅŸi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea 15 ani de temniţă grea după 1950!
Cînd universităţile româneÅŸti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenÅ£ilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puÅŸcăriaÅŸilor din vremea lui Groza, fiÅ£i amabili ÅŸi treziÅ£i-mă!
Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ÅŸtie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneÅŸti din 1988. Åži atunci mai vorbim!
EducaÅ£ia e singurul domeniu în care nu se vorbeÅŸte de "greaua moÅŸtenire a comunismului". Regimul de debandadă, numit "democraÅ£ie", ÅŸi miniÅŸtrii incapabili ÅŸi iresponsabili au transformat învăţămîntul românesc într-un haos. Din toÅ£i olimpicii internaÅ£ionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din BucureÅŸti, fiindcă nu ÅŸtia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.
Fac încă patru profeÅ£ii:
1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.
2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenÅ£ilor români va fi acelaÅŸi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiÅ£ii, sri-lankezii ÅŸi zuluÅŸii ne vor privi ca ÅŸi acum, de sus.
4. Nici peste zece ani Ministerul EducaÅ£iei nu-ÅŸi va decupa din presă un articol despre starea învăţămîntului român, ca să-l aibă la îndemînă.
Trist, dar adevarat!
DAN UNGUREANU - prof. univ. Universitatea BucureÅŸti
Sursa: Cotidianul.ro
