De asemenea, ne-am obisnuit ca utilizatorul serviciilor de telefonie sa nu aplice regula conform careia cel care suna trebuie sa se prezinte dupa ce, obligatoriu, a spus "Buna ziua!" sau "Ma scuzati ca va deranjez".
Fiind pusa în situatia de a primi zeci de astfel de telefoane ("Alo, la ce ora pleaca trenul spre Bucuresti", "Vreau o rezervare pentru autobuzul...", "O caut pe doamna Tatoiu" sau "Cât costa o pizza medie") folosesc formula "Nu este numarul solicitat, la revedere". Nedumerit, apelantul revine si insista. La explicatia simpla: "Ati cautat pe Google si ati preluat primul numar afisat în legatura cu subiectul solicitat", cei mai multi se dumiresc iar unii, politicos, solicita sprijin în a gasi numarul corect.
Ultima întâmplare de acest fel a avut loc acum câteva zile. "Cabinetul doctoritei... X?". Raspunsul clasic, calm: "Ati gresit, la revedere". Închid si ma concentrez mai departe la ceea ce aveam în lucru.
În 30 de secunde, telefonul clipeste din nou si un SMS naucitor îmi zdruncina privirea. Recunosc ultimele cifre de la ultimul apel si citesc: "Iesti o nesimtita". Evaluez situatia în care ma aflu: nu am raspuns nervos, agresiv sau expeditiv. Persoana de la celalalt capat nu s-a recomandat si, judecând dupa simplul fapt ca, femeie fiind, apela un cabinet al unui medic ginecolog, reiesea ca este o persoana matura. În timp ce îmi fac rapid un proces de constiinta si recunosc, amuzata în sinea mea, ca as fi putut sa folosesc o formula gen "Ma iertati, va rog, ca ati gresit numarul" si apoi sa cer permisiunea de a întrerupe convorbirea, telefonul clipeste din nou. Aceleasi ultime trei cifre ma avertizeaza ca urmeaza înca un moment naucitor. "Politicoasa" sau mai degraba din dorinta de a nu fi înteleasa gresit, femeia îsi explica primul mesaj: "Iesti o nesimtita ca ai închis într o sec dar voi afla cine iesti".
Întâmplarea mi-a rulat toata ziua în minte si mi-am imaginat cum reactioneaza aceasta femeie într-o confruntare directa: la un ghiseu, la piata, în familie sau oriunde altundeva. Nu se mai impunea, este clar, o analiza asupra gravei greseli de limba romana a lui "ieşti", inacceptabila si impardonabila in orice situatie!
Din punct de vedere etimologic, termenul "agresivitate" provine din limba greaca, "aggredior", si înseamna "a merge catre ceva sau cineva", "a se apropia de cineva cu un scop", "a lua cu asalt". Ne-am obisnuit sa identificam agresivitatea ca fiind o forma de manifestare a anumitor grupuri sociale si sa ne delimitam de fapte sau aspecte cu care ne confruntam sau la care suntem doar martori.
Din pacate, în România ultimului deceniu, uriasele disponibilitati privind mediatizarea (TV, presa scrisa) ne ofera zilnic forme de manifestare a agresivitatii - violuri, crime, scandaluri de orice gen, fara a considera ca ne confruntam cu un flagel extrem de periculos si de nociv generatiilor tinere.
Agresivitatea manifestata la nivel interpersonal este un fenomen psihosocial care mai devreme sau mai târziu degenereaza în violenta. Afisata initial fara un suport real, inventata de o persoana aflata în imposibilitatea de atac direct, agresivitatea manifestata constant nu este decât o forma de denigrare a valorilor de baza - demnitate, bunatate, acceptare - si, de ce nu, incapacitatea de a stapâni propriile carente de personalitate. Toate acestea, într-o societate scapata de sub control si vulnerabila în fata tentatiilor de orice fel, transforma fiinta umana într-o forma de viata gresit orientata, care mai devreme sau mai târziu va comite fapte antisociale, profund antiumane.
Conform unor studii efectuate de americani, cauza principala a mortii tinerilor între 15 si 24 de ani este violenta, nu cancerul sau bolile incurabile.
Solutia apartine fiecaruia dintre noi, indiferent de ce parte a baricadei ne vom afla: agresor sau agresat.
Dacă v-aţi confruntat cu astfel de situaţii (manifestare a agresivitatii), vă invit să vă exprimaţi propriile opinii.
(Florentina T.)
