Imi marturisesc perplexitatea in fata acestor contemporani. Ii suspectez ca sunt posesorii unei capacitati aparte de a face priza la realitate, de a se adapta sau ca, direct formulat, beneficiaza de o enorma, insondabila nesimtire. Asemeni teflonului, constiinta lor nu este afectata de nimic. Orice rezerva, cat de mica, trece pe langa ei fara urma. Sunt impasibili. Aproape mistici. Nu ii scoti din ale lor. Dorm linistiti, mananca la fel, au grija de masinile in dotare, fac afaceri, cumpara cadouri pentru sotii si, la nevoie, isi plimba cainii seara. Miscandu-se mereu intre ilegalitate si imoralitate, viata lor mimeaza cu succes normalitatea.
In politica, un asemenea exemplar se simte precum pestele in apa. Negociaza perpetuu, clameaza ipocrit, se profileaza cu viclenie, ajunge util, chiar indispensabil, vanzandu-se apoi in consecinta. "Baiat bun", "de-al nostru" - colegialitatea pervertita il ajuta sa avanseze, sa se insinueze in cercurile decizionale, sfarsind prin a stabili regulile jocului. Nu mai conteaza ca a fost turnator la Securitate, ca a facut rau nemijlocit, ca a slujit dictatura, pentru ca acum sa se pretinda stalp al democratiei. Sau ca a furat. Personajul in cauza inceteaza ca prin minune sa mai aiba trecut. Are doar prezent si mai ales viitor. Se prezinta ca atare, solicitand voturile cu seninatate.
In economie, omul nostru joaca rolul capitalistului dur si pur: teorii, scheme, calcule, rafturi de carti despre cum se scot banii din piatra seaca. Pare intruchiparea antreprenorului ideal, a celui care, prin munca si pricepere, ajunge din angajat angajator. Or, ceea ce omite sa spuna este faptul ca a folosit un sistem de relatii si complicitati care nu are nimic in comun cu piata libera, cu regulile concurentei. A facut avere pe seama unui stat sabotat de cei care il conduceau/conduc. In fapt, acesta este marele si tristul paradox: in vreme ce economia a fost sistematic distrusa, data la fier vechi, "capitalistii" nostri au inflorit. Sunt nuferii unei balti de coruptie.
In viata academica sau chiar religioasa, personajul avut in vedere se misca nu mai putin dezinvolt. Isi conserva si consolideaza permanent pozitia. Opereaza instinctiv selectii preventive. Nu vrea sa aiba potentiali rivali. Prefera celor de calitate lingaii, figurile sterse, dar profund recunoscatoare. Institutiile in care ajunge sa conduca aceasta tipologie arata in consecinta. Cine nu rezista, avand alte valori si competente, isi cauta implinirea peste mari si tari. Pe cat de aparent banal, scenariul este in derulare de mai bine de doua decenii. Cu urmari pe masura. Darul nesimtirii incepe sa se transmita ereditar.
Radu Preda
