—    Ei, Georgică, îi spun cântă­reÅ£ului care mergea alături de mine, intram acum cu Crăciunul la nea Costică Argăseală ÅŸi-am terminat ÅŸi anul ăsta!
Eram în ajunul Crăciunului ÅŸi mi-am amintit că, în urmă cu un an, de cum am intrat în curte tanti Floarea mi-a spus:
—   Bine ai venit, părinÅ£ele! Mă bucur că ai venit acum, că este acasă ÅŸi Gioni, nepotul meu de la BucureÅŸti! învaţă să dea examen la Teologie, vrea să se facă preot!
Nea Costică are peste 80 de ani, e mic de statură ÅŸi robust, bea în fiecare zi câte o cană de doi litri de vin, iar tanti Floarea îl suduie mereu: argăsite-ar năbădaia, iar ai băut… argăsite-ar necazul, iar eÅŸti beat… ÅŸi se plânge la vecini… argăsi-l-ar în sus… argăsi-l-ar în jos… ÅŸi i-a rămas porecla de nea Costică Argăseală!
A intrat pe uşă un tânăr slab, deÅŸirat de înalt, cu părul creÅ£ ca al unei păpuÅŸi, pe care am văzut-o cândva în vitrina unui magazin de jucării.
—    Săru’ mâna, părinte!
—    Să trăieÅŸti, Gioni! Dai la teologie?
—    Da părinte, mă pregătesc la română, istorie…
—   PărinÅ£ele, îl întrerupe tanti Floarea, toată ziua stă la calculatoru’ ăla. E deÅŸtept foc!
—   Cum te pregăteÅŸti pe calculator? l-am întrebat mirat. M-am gândit că o lua date de istorie, sau mai ÅŸtiu eu ce? Dar Gioni…
—   N-aÅ£i văzut părinte la televi­zor, că un preot din judeÅ£ul NeamÅ£ primea acatiste pe internet de la enoriaÅŸii lui care erau în Spania?
—   M-am uitat lung la Gioni, întrebându-mă dacă glumeÅŸte!
O vorbi serios, o avea dreptate?!
—  Ia întrebaÅ£i-l, părinÅ£ele, m-a rugat tanti Floarea, să vedeÅ£i câte ÅŸtie!
Gata, mi-am zis, sunt profesor examinator ad-hoc. Dar Gioni mai trânteÅŸte una…
-   A, mamaie, nu trebuie să ÅŸtii multe! Acum dacă vrei să fii preot plăteÅŸti taxele… dai banu’… si te faci preot!
Eram uluit; Gioni ăsta m-a supărat brusc. De unde o fi ÅŸtiind el toate astea?! Mi-am amintit că, în toamna anului 1976, elevii Seminarului Teologic din BucureÅŸti au fost la cules de porumb la I.A.S. IvăneÅŸti, o localitate din inima Bărăganului, timp de 5-6 săptămâni. Erau grămezi de porumb cât casa, câmp cât vedeai cu ochii, iar noi stăteam pe lăzi de scândură împrejurul grămezilor ÅŸi depănuÅŸam ÅŸtiu- leÅ£ii de porumb, făcând astfel «practică» pentru a aprecia probabil în viitor munca la justa ei valoare. La aceste «ÅŸezători» noi, elevii, discutam fel de fel de subiecte. Era cu noi ÅŸi un strălucit profesor de istorie, Nicu Octavian, care avea înjur de 40 de ani, nu prea înalt, cu o figură mereu zâmbitoare. Avea răspuns la orice întrebare, cred că nu era colÅ£ din Å£ara noastră despre care să nu-Å£i vor­bească cel puÅ£in 10 minute. Era tobă de istorie, dar mai ales era rafinat ÅŸi sensibil (iertaÅ£i-mă, părinte profesor). Auzindu-ne cum discutam, într-o zi m-a întrebat: "Spune-mi, ÅŸtii ce sunt diftongii ÅŸi triftongii?". Vorbeam despre română, întrebarea nu avea legătură cu istoria, specialitatea distinsului meu profesor, dar… tocmai de asta îl iubeam. Colegii mei râdeau de se zgâlÅ£âiau lăzile sub ei. Cum Gioni îmi devenise antipatic (sunt un om păcătos)…
—    Măi Gioni… ia vino tu încoace! ÅŸi îi fac semn cu mâna să se aÅŸeze pe un scaun, pentru că mă privea de sus. Tu ÅŸtii Crezul?
—    Nu, părinte… dar dacă dau un click pe calculator îl găsesc acolo!
—    Daaa! Tu ÅŸtii între ce ani a domnit Åžtefan cel Mare?
—    Bn… cred că prin… dar dacă intrăm pe Google… îl găsesc acolo!
—    Åži îi aplic răutăcios lovitura de graÅ£ie:
—   Tu ÅŸtii ce sunt diftongii ÅŸi triftongii?
—   …!!! Cred că niÅŸte popoare migratoare… ceva…
—    Voi credeÅ£i că o să faceÅ£i canoanele pe calculator? O să faceÅ£i mătănii intrând pe Google?

Ce o mai fi făcând Gioni? Cu acest gând am intrat în curtea lui Nea Costică Argăseală, anul ăsta.
—      Bine-ai venit părinÅ£ele ÅŸi la mulÅ£i ani, mă întâmpină tanti Floarea.
—      La mulÅ£i ani mamaie. Ce mai face Gioni? o întreb ne­răbdător.
—      E student la Teologie, părinÅ£ele!
 
Am mai stat de vorbă câteva minute ÅŸi, ieÅŸind din curte, mi-am amintit de un film în care Jack Lemmon îi dă o replică lui Walter Matthau: Noi am luptat pentru steagul american în Vietnam, iar tinerii din ziua de azi îÅŸi fac bermude din el! L-am auzit pe Georgel, cântă­reÅ£ul, în urma mea:
— Bine că n-aÅ£i mai spus nimic, taică părinte, că poate peste un an ne vine paroh Gioni, teologu’!


(preot Nicolae TRUÅžCÄ‚ Parohia NegoieÅŸti)

CITEȘTE ȘI: "Medicul din Botoșani care merge la serviciu cu bicicleta: „Dimineața s-ar putea s..."