FundaÈ›ia Culturală "Hyperion - C.b." BotoÈ™ani È™i ReprezentanÈ›a BotoÈ™ani a Filialei IaÈ™i a Uniunii Scriitorilor din România vă invită sâmbătă, 21 octombrie 2017, la comemorarea a 20 de ani de la moartea poetului HoraÈ›iu Ioan LaÈ™cu (1997-2017).
Scriitorii botoșăneni, alături de scriitori din IaÈ™i È™i Tecuci, vor participa la o întâlnire literară în cadrul căreia se vor rosti versuri ale poetului, amintiri ale celor care l-au cunoscut, fiind prezentată È™i cea mai recentă carte cu poezii ce poartă semnătura lui HoraÈ›iu Ioan LaÈ™cu.
Slujba de pomenire va începe la ora 9, la Biserica din cimitirul satului Stâncesti, unde poetul îÈ™i doarme somnul de veci.
Cei care l-au cunoscut pe HoraÈ›iu Ioan laÈ™cu sunt invitaÈ›i apoi, la ora 14.00, în sala de lectură a Bibliotecii Judetene „Mihai Eminescu” BotoÈ™ani, pentru a-i aduce cuvenitele omagii.
Vor recita din opera poetică a lui Horațiu Ioan Lașcu actorii Dana Bucătaru și Cezar Amitroaie.
Va fi prezentată cartea „N-am fost niciodată al vostru”, de HoraÈ›iu Ioan LaÈ™cu, Editura Junimea, IaÈ™i, 2017. Prezintă Lucian Vasiliu È™i Nicolae Corlat.
Participă scriitorii Lucian Vasiliu, Liviu Apetroaie, Cristian Pohrib, Gellu Dorian, Nicolae Corlat, Gabriel Alexe, Maria Baciu, Dumitru Necșanu, Cezar Florescu, Cristina Șoptelea, Liviu Șoptelea, Vlad Scutelnicu și alții.
HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu s-a născut la data de 8 mai 1964 în oraÅŸul IaÅŸi. A studiat la ÅŸcoala primară din satul StînceÅŸti, judeÅ£ul BotoÅŸani, gimnaziul la Liceul Mihai Eminescu din BotoÅŸani. Copilaria i-a fost marcata de bunicul sau, eminescologul I.D. Marin. A urmat cursurile Liceului Pedagogic BotoÅŸani în perioada 1980-1982, pe care le-a absolvit la Liceul Mihai Eminescu din IaÅŸi, în 1984. In acelaÅŸi an a devenit studentul Facultăţii de Filologie (secÅ£ia română- franceză) a Universităţii „A.I. Cuza” din IaÅŸi, pe care a absolvit-o după patru ani. După terminarea facultăţii a fost profesor la Åžcoala generală Todireni, judeÅ£ul BotoÅŸani, iar din 1990 redactor la Gazeta de BotoÅŸani, profesor la Liceul de Arta din BotoÅŸani în anul 1991, pentru scurt timp, a urmat o perioadă de boemă pînă în 1994, cînd a fost angajat ca referent la Centrul JudeÅ£ean de Conservare ÅŸi Valorificare a CreaÅ£iei Populare BotoÅŸani, unde a lucrat pînă în octombrie 1997, cînd s-a stins din viaţă (23 octombrie 1997). A debutat în revista Amfitrion din BotoÅŸani în 1980. Au urmat colaborări la revistele studenÅ£eÅŸti din IaÅŸi, precum ÅŸi la Convorbiri literare ÅŸi Cronica. A fost redactor al revistei Hyperion – Caiete botoşănene în perioada 1991-1997 ÅŸi la revista Agora a tinerilor poeÅ£i botoşăneni, în perioada 1992 -1994. A publicat poezii, proză, articole ÅŸi eseuri în revistele literare din România ÅŸi Republica Moldova. 130 A publicat cărÅ£ile: ÎnălÅ£area, Ed. Padal-Elcom, 1995 (antum) – Premiul Filialei IaÅŸi a USR, 1996; Lacrima neagră, Ed. Axa, 1998, Cartea învierii, Ed. Axa, 2004 (postume), Poezii (ediÅ£ie definitivă), Editura Axa, 2005 si 2012, N-am fost niciodata al vostru (antologie), Editura Junimea, 2017. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Referinte critice
Note critice „Poezia lui este străbătută de sentimentul morÅ£ii, de cel al inutilităţii, al vinovăţiei, dar ÅŸi de un acut sentiment al respectului pentru harul pe care-l avea în raport cu limba în care scria ÅŸi cu literatura din care dorea să facă parte.” (Gellu DORIAN)
„HoraÈ›iu Ioan LaÈ™cu trăia doar ca să-È™i numere zilele ce-l despărÈ›eau de moarte, ca moartea să devină „un băiat frumos ÅŸi curat”, trecerea în neființă însemnînd urcarea la cer. Ceea ce HoraÈ›iu Iona LaÈ™cu a tipărit, a pregătit pentru tipar sau doar a scris face parte dintr-un acelaÈ™i text, ale cărui repere referenÈ›iale – viaÈ›a sinistră, paleativul iubirii, iminenÈ›a morÈ›ii – sînt stabile, se păstrează fragmentate in enunÈ›uri confesive, într-un fel de respiraÈ›ii, care sînt un mod de a supravieÈ›ui într-o realitate limiată, într-un fragment de timp care este viaÅ£a. Presiunea limitelor iscă tensiunea spiritului ÅŸi tocmai această stare tensionată îÅŸi găseÅŸte în sărăcia verbală a segmentului de text un spaÅ£iu de rezonanţă ce intensifică strigătul dureros. Fiecare poezie e partea ce păstrează nealterată esenÅ£a, dezvăluie ceea ce este întregul creaÅ£iei. Cel care a plîns... Lacrima neagră nu face parte din nici o gaÅŸcă, din nici un contingent de poeÅ£i solidarizaÅ£i sub o comandă unică sau de instinctul de turmă care exclude riscul de a te impune de unul singur ca un neputincios.” (Daniel DIMITRIU)
„HoraÅ£iu, poetul care se traducea singur din limba polonă în cea românească. HoraÅ£iu, omul hălăduirilor sublunare prin BotoÅŸanii tuturor anotimpurilor, mare iubitor de Basarabia – a pornit spre tărmul unde ne vom întregi toate idealurile.” (Emil IORDACHE)
„ÎnalÅ£area lui HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu pe cerul încăpător al poeziei va continua ÅŸi va lumina tot mai puternic.” (Cassian Maria SPIRIDON)
„Cu Icoana Maicii Domnului în dreapta, portretul Regelui în faţă ÅŸi Epopeea lui GhilgameÅŸ la stînga – aceste simboluri care l-au călăuzit în trecerea sa printre noi, HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu îmi este prezent la tot pasul, moartea, iată, îi este refuzată.” (Nicolae CORLAT)
„(...) deÅŸi s-a aflat permanent în preajma optzeciÅŸtilor, ÅŸi-a păstrat nealterat timbrul vocii, de altă natură decît al acestora” (Dan LUNGU)
„Oamenii întîmplaÅ£i să se nască, precum HoraÅ£iu, oamenii nenecesari, precum poeÅ£ii, în general, au credit în alb să facă orice. Să iubească (dacă ÅŸtiu să iubească) ÅŸi să facă orice! Platon înÅ£elesese foarte bine primejdia unor asemenea existenÅ£e imponderabile, antigravitaÅ£ionale pentru rînduiala unei cetăţi ÅŸi de aceea a considerat că ele trebuie suprimate sau înlăturate fără ÅŸovăire. Dacă Platon l-ar fi întîlnit prin Atena pe HoraÅ£iu probabil ar fi încercat să-l convertească. Daca HoraÅ£iu l-ar fi întîlnit pe Platon pe malul Bahluiului sînt sigur că nu i-ar fi acordat nici o atenÅ£ie.” (Cristian BÄ‚DILIŢĂ)
"Ironia sorÅ£ii face ca, atunci cînd cineva încearcă să se informeze despre HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu, să afle destule despre un concurs de poezie organizat la BotoÅŸani sau despre o librărie din acelaÅŸi tîrg, care, prin grija unor prieteni, îi poartă numele, decât despre scriitorul însuÅŸi. HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu este un poet al thanaticului, pentru care moartea nu este simplă metaforă, de bon ton, cum se întâmplă mai ales printre colegii săi de generaÅ£ie (nouă- zeciÅŸti), ci o prezenţă permanentă. Nu una cu care o poÅ£i da la pace, cum se întâmplă la Cezar Ivănescu, ci un continuu spectru neliniÅŸtitor, care pătează decis ÅŸi feÅ£ele mai luminoase ale realităţii. Astfel se explică o nestrunită aplecare către confesiune, o confesiune litanică, însă nu una care ar putea să elibereze, ci una care echivalează cu o ÅŸi mai crudă conÅŸtientizare a inutilităţii fiinÅ£ei. HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu este un poet remarcabil, care îmbină din disperare jocul buf cu gravitatea autentică, farsa epidermică ÅŸi un nestins alean după nefiinţă. Redescoperit, el ar merita să schimbe cîte ceva în ierarhia Å£eapănă a poeziei actuale.” (Bogdan CREÅ¢U)
„Cînd îi citim textele lăsate în pagina tipărită sau în manuscris, ne dăm seama de pierderea grea pe care ar trebui s-o recunoască poezia noastră, română sau nu. Talentat pînă la risipirea de sine, HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu ia în viată ca subiect de studiu moartea, pentru ca în moarte să-ÅŸi prelungească viaÅ£a prin versurile care sînt, în fapt, jurnalul unor neliniÅŸti mai mult sau mai puÅ£in explicate.” (Adrian Alui GHEORGHE)
„Există la HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu un fericit melanj între sobrietate ÅŸi baroc imagistic, descriere sau metaforă ÅŸi cîteodată senzaÅ£ia că scriitura s-a produs sub presiunea morÅ£ii iminente. Nota de angelic, de poet fără timp, ca Nichita Stănescu, mai stă- ruie după lectură. SoluÅ£ia pe care o propune poetul botoşănean este una estetică, dezvoltată sub forma deplinei libertăţi.” (Victor TEIÅžANU)
„Poezia sa îmbină într-un suflul personal fronda ÅŸi dezabuzarea poetului maudit cu melancolia moldavă. Volumul de debut, adunînd poemele unui deceniu, confirmă - ÅŸi fixează - vocaÅ£ia lirică a acestui risipitor incorigibil. HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu este un elegiac scuturat uneori convulsiv de accese de mînie ÅŸi sarcasm, pe care i le provoacă incompatibilitatea morală cu mediul. Fragilitatea casantă a poetului se simte, pe bună dreptate, ameninÅ£ată de rîsul proÅŸtilor. Captiv în cotidian – spaÅ£iu prin excelenţă al profanului – HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu tînjeÅŸte la o eliberare în transcendent. Titlul volumului, ÎnălÅ£area, relevă tocmai năzuita ascensiune spirituală. ExperienÅ£a sacrului, în ipostaza ei creÅŸtină, mistică, l-ar conduce spre un departe eliberator, extramundan, loc al revelaÅ£iei ÅŸi al redempÅ£iunii. Acest pol plus orientează metafora versurilor sale, care depăşeÅŸte ornamentul retoric ÅŸi urcă, atunci cînd este inspirat, spre alegoric ÅŸi anagogic. Poet în toate celulele fiinÅ£ei sale, HoraÅ£iu era, pentru mulÅ£i din profesori, un produs-vedetă; prin HoraÅ£iu, facultatea îÅŸi justifica, în mod nesperat, puterea de a accepta ÅŸi promova nonconformismul, arta vie, în ciuda academismului găunos ÅŸi lipsit de valoare care, în realitate, o submina din interior. (...) Era inegal, ca un tânăr artist veritabil. Scria imperfect, scria perfect, era grotesc, era sublim. Să te încumeÅ£i la hotarele artei scrisului e riscant, pentru că acolo nimeni ÅŸi nimic nu veghează ca să-Å£i certifice valoarea. El se afla pe un no poet's land, iar cei din jurul lui nu vedeau ce se petrece acolo, dar bănuiau, speriaÅ£i, că lui HoraÅ£iu nu trebuie să-i stai în cale, deoarece este un viitor poet celebru ÅŸi, de dragul ÅŸi de teama posterităţii, n-ar fi dat bine să i te aÅŸezi în drum.” (O. NIMIGEAN)
Devastând flancul drept al adversarului său la ÅŸah, Daniel Dimitriu îmi sugerează să prezint un nume de tânăr poet... Îmi iau inima (nu în dinÅ£i!, – nu ÅŸtiu ce să fac cu ea...), mă consult cu ÅŸobolanii mei favoriÅ£i ÅŸi, pentru a doua oară (prima oară am susÅ£inut debutul Irinei Andone – n.m. L.V.), îndrăznesc să propun un poet... Pe HoraÅ£iu Ioan LaÅŸcu l-am cunoscut la cenaclul „Luceafărul” al Liceului „Mihai Eminescu” din IaÅŸi, cenaclu condus cu profesionalism de profesoara de limba română Gabriela Scărlătescu (în acest atelier de creaÅ£ie, alte câteva nume trebuie deja reÅ£inute: Iolanda Dospinescu, Roxana Galan, Pavel Păduraru...). În scurt timp, HoraÅ£iu LaÅŸcu a citit la Junimea (cenaclul revistei Convorbiri literare ÅŸi al Muzeului de literatură – Casa Pogor). Adaug că tânărul poet abia a împlinit 18 ani, iar ochii lui albastru-bucovineni înoată pe spate cele trei graÅ£ii... (Lucian VASILIU în revista Convorbiri literare, oct. 1982)
