Pe 5 iunie 1871, la miez de noapte, se naște la Botoșani Nicolae Iorga, fiul avocatului Nicu C. Iorga și al Zulniei, născută Arghiropol, după cum reiese din actul de naștere păstrat și astăzi în Arhivele Statului - Serviciul Județean Botoșani: "Din anul una mie opt sute șaptezeci și unu, în șase ale lunii iunie, orele zece dimineață. Act de naștere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele douăsprezece din noapte, în casa părintească, în orașul Botoșani, din strada Copoului, fiul al dlui Nicu Iorga, de profesie avocat și a dnei Zulnia, de douăzeci și cinci ani, ambii domiciliați în Botoșani. După declarația făcută de tatăl care ne-a înfățoșat copilul".

CITEȘTE ȘI: "Imagini rare: De la Botoșani la munte! (Foto)"

Impresionează la Nicolae Iorga atașamentul și mai ales respectul pentru meleagurile natale. Dintre cei patru mari titani ai culturii române plămădiți din pământ botoșănean – Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu și Ștefan Luchian – Iorga s-a întors cel mai des acasă, a tezaurizat și consemnat cu acribie fiecare amănunt din istoria locului.
 
Ajuns, de pilda, la vârsta de 30 de ani, cu un renume bine așezat în elita intelectuală a vremii, Nicolae Iorga face dese vizite la Botoșani, cercetează arhivele, consemnează și apoi editează documente privitoare la familia Callimachi. În anul 1904, bunăoară, ajunge la Botoșani, Stâncești și Coșula, ulterior publicând impresiile călătoriilor sale în "Drumuri și orașe din România" și "Priveliști din țară. De la Botoșani la Stâncești". La un an de la călătoriile prin satele județului, susține conferința "Ce a fost și ce sînt Botoșanii" (aprilie 1905). Revine la Botoșani în 1906 pentru a participa la o șezătoare literară alături de scriitori importanți ai vremii, de la Mihail Sadoveanu la Șt. O. Iosif sau Emil Gârleanu. 

Îl impresionează evenimentele de la Flămânzi, din anul 1907, suferința oamenilor și dârzenia lor. Trimite 500 de lei pentru văduvele țăranilor. În anii care urmează vine mai rar acasă, dar publică des în reviste studii despre Botoșani, în timp ce presa botoșăneană îl elogiază permanent, urmărindu-i realizările excepționale.

La 10 ani de la Răscoala de la Flămânzi, Nicolae Iorga revine la Botoșani, unde susține o conferință în fața elevilor de la Școala de ofițeri. 

În semn de respect, în 1922 botoșănenii îi propun candidatura la Senat în Circumscripția Electorală Botoșani. Tot la Botoșani susține, în luna iulie a anului 1924, conferința "Literatura de azi", iar la sfârșitul aceluiași an este prezent în sala Teatrului Mihai Eminescu, la inaugurarea Universității Populare "N. Iorga" din Botoșani. Peste doi ani, o nouă conferință la Botoșani, "Despre trecutul botoșănean". 

Revine peste un an, la reluarea cursurilor Universității Populare din Botoșani, unde susține un discurs cu titlul: "Ce este un oraș? Botoșanii". 

În lun mai a anului 1931 vizitează Botoșanii și Dorohoiul. În luna iunie, la împlinirea a 60 de ani, este în sala Teatrului Mihai Eminescu, unde i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al orașului Botoșani. Este momentul în care strada "Liceului" primește numele "Nicolae Iorga". 

Ultima prezență la Botoșani este în anul 1938. În 29 iunie participă la Congresul Ligii Culturale, iar în luna august susține, tot la Botoșani, conferința "Faima lui Eminescu".

Să nu uităm legătura pe care Nicolae Iorga a avut-o cu Ipoteștii. Alături de o casă memorială distrusă, refăcută, din nou distrusă și ridicată după planuri originale, cele două biserici de la Ipotești sunt mărturii vii ale veacului. Iar Biserica satului Ipotești (foto sus), cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, poartă prin timp simboluri atât de puternice, încât a pătrunde sub acoperișu-i înseamnă a re/trăi întreaga istorie a neamului. 

La aproape 50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, o subscripție publică, inițiată de scriitorul Cezar Petrescu, alături de unul dintre marii oameni ai Romaniei, istoricul Nicolae Iorga, făcută prin intermediul revistei Neamul românesc, adună bani pentru terminarea bisericii noi din Ipotești. 

O biserică unicat în spațiul ortodoxiei românesti, și nu numai: un lăcaș închinat unui poet, care avea să poarte hramul Sfintilor Mihail și Gavriil. Construcția bisericii noi a început încă de prin anii 1928, însă lipsa banilor a făcut ca lucrările să tergiverseze neîngăduit de mult. 
Potrivit martorilor vremii, Nicolae Iorga a venit de două ori la Ipotești, prima dată să urmărească lucrările. Prezența-i foarte cunoscută, cu veșnica pălărie și bastonul nelipsit, a umplut aerul Ipotestiului de uriașa-i prestanță pe care statura înaltă, aproape masivă, o impunea celor din jur. A doua oară a venit la inaugurarea bisericii, posibil prin anii 1938, cu doar doi ani înainte ca destinul să i se frângă nedrept la marginea unei păduri de lângă Ploiești.
 

Dureros este, astăzi, că numele lui Nicolae Iorga, ca și cele ale lui George Enescu și Ștefan Luchian, sunt mai degrabă o înșiruire în discursurile festive, în campanii electorale, în delegații oficiale cu iz politichianist. Zilele aniversare sau comemorative trec neobservate, nimeni din administrația locală, județeană, nu își amintește de geniile pe care de atâtea ori le folosesc spre a urca vreo treaptă în sfânta mândrie de botoșănean. 

Ce a făcut Iorga pentru Botoșani și ce au făcut botoșănenii pentru Iorga? Este întrebarea la care diriguitorii din administrație, managerii din cultură, șefii din departamente de tot soiul și noi toți avem datoria să răspundem. 

Dacă aveți curiozitatea să faceți un sondaj în școli sau pe stradă, probabil că procentul celor care vor ști că pe 5 iunie, în urmă cu 147 de ani, la Botoșani s-a născut cel mai mare istoric al românilor va fi îngrozitor de mic.  

Vă invităm să recitiți și ZILELE IORGA – Cum schimbă internetul biografia unui geniu!