Constantin_Gane (1885 – 1962), prozator şi memorialist, descendent din vechea familie a Găneștilor, s-a #născut la #Botoșani, pe 27 martie 1885. Scriitorul a absolvit, în 1903, Liceul „A.T. Laurian", din orașul natal și a făcut studii de drept în Germania, unde a obținut diploma de doctorat, la Rostock, în 1910.
După întoarcerea în țară, lucrează vreme de cincisprezece ani ca avocat la Botoșani şi București. Participă în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, apoi luptă în trupele române din Primul Război Mondial. Va consemna aceste experiențe în volumele „Amintirile unui fost holeric” (1914, Premiul Academiei Române) și „Prin viroage și coclauri” (1922).
În 1940 și 1941 ocupă funcția de ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. Pasionat de cunoașterea trecutului, Constantin Gane întreprinde călătorii în țară şi în străinătate, caută prin arhive şi biblioteci, vizitează muzee şi monumente de artă, consemnează tradiția orală.
În perioada interbelică scrie numeroase volume de proză: „Pe aripa vremei” (1923), „Farmece- Viaţa lui Despot-Vodă” (1933), „Acum o sută de ani - Cronica lunară a anului 1834” (1935). Se afirmă ca autor de succes prin scrierile istorice dedicate personalităților feminine din istoria românească: „Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (I-III, 1932-1939, vol. I este premiat de Academia Română).
Făcând partea din mișcarea legionară, în anul 1949, a fost condamnat de către regimul comunist şi a murit la vârsta de 77 de ani în închisoarea de la Aiud, din cauza regimului de exterminare.
sursa: pagina de Facebook a Consiliului Județean Botoșani