Constantin Piliuță (4 februarie 1929, Botoșani - 3 mai 2003, București) este unul dintre cei mai mari pictori ai ultimului secol românesc, un artist al luminii şi al culorii calme, armonioase.
Dupa ce studiază la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București (1945 - 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară.
Constantin Prut vorbeşte despre arta lui Constantin Piliuţă, în "Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană": "Constatin Piliuță se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împleteste cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunarii, de pamântul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimină detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pura și vitală".
Artistul este şi autorul unor lucrări de artă monumentală, realizate în frescă, mozaic sau din moduli ceramici. "…Constantin Piliuţă posedă cele mai de preţ însuşiri: pătrunderea sufletului uman, putinţa de a reda omul în acţiune, îndrăzneala de a găsi mereu expresia adecvată şi de a folosi mijloacele tehnice cele mai proprii artei preferate de el cu atâta frământare şi pasiune, egalate de inteligenţă şi gust”, scrie în Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani (ed. Arc 2000, Bucureşti 1996).
Constantin Piliuță a fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971, Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române, 1974.
"Meseria de artist se gândește mereu; la fiecare vârstă te apropii de ea într-un alt mod, pentru că misiunea artistului, a pictorului în mod special, este aceea de a intra în casele oamenilor și de a învăța copiii să crească în spiritul bucuriei culorilor", mărturisea Constantin Piliuță.
Spirit liber, creator prin excelență. Ludic, boem, nonconformist, iubitor de oameni, generos. Fost elev al lui Ciucurencu, Constantin Piliuţă este un pictor al armoniei, al liniei sugestive, fără a accentua culoarea ca reper cromatic al temelor pe care le abordează, oferind astfel libertatea privitorului de a adăuga, prin sine, trăiri, emoţii, stări. Artistul "prinde" lumea în înălţimi care domină prin sobrietate. Siluete aparent fragile, dar de o forţă impresionantă.
