Televiziunile n-au făcut nici măcar o ÅŸtire din asta: cui dracu’ îi pasă de o babă anonimă, care nici măcar nu e regina Å£iganilor, n-are bani, nu e vrăjitoare sau altceva? Marina Chirca n-a fost decât o amărâtă de femeie simplă, de la Å£ară, de un curaj ÅŸi o demnitate care acum ne stânjenesc pe noi, cei care înÅ£elegem prin "curaj" îndrăzneala de a da "Like" pe Facebook.
Anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte NucÅŸoara, din judeÅ£ul ArgeÅŸ, a înfruntat Comunismul ÅŸi Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a ţării, atunci când bolÅŸevicii au distrus coloana vertebrală a naÅ£iei ÅŸi au dăltuit chipul schimonosit al poporului român, aÅŸa cum arată el astăzi.
Între 1949 ÅŸi 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomuniÅŸti din MunÅ£ii FăgăraÅŸ conduÅŸi de Toma ArnăuÅ£oiu, plătind apoi cu libertatea ÅŸi cu avuÅ£ia sa această opoziÅ£ie.
Crucea alungată
Cu Armata, Securitatea, MiliÅ£ia ÅŸi turnătorii pe urme, a reuÅŸit, timp de aproape un deceniu, să înÅŸele vigilenÅ£a acestei forÅ£e opresive copleÅŸitoare, asigurând infrastructura rezistenÅ£ei pentru luptătorii din munÅ£i. Hrană, haine, obiecte, muniÅ£ie, armament, informaÅ£ii preÅ£ioase ÅŸi câte altele a strecurat Marina Chirca, împreună cu alÅ£i nucÅŸoreni, pe sub nasul securiÅŸtilor ÅŸi al trădătorilor din rândurile propriilor săteni, riscându-ÅŸi în fiecare clipă viaÅ£a, familia, averea. Prinsă în 1963, după ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetată, bătută cumplit, a făcut puÅŸcărie, averea i-a fost confiscată ÅŸi – cât cinism! – împărÅ£ită consătenilor care colaboraseră cu Securitatea.
După RevoluÅ£ie, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol naÅ£ional. S-ar fi cuvenit să înveÅ£e copiii la ÅŸcoală despre ea. Să se scrie în cărÅ£ile de istorie. Să se organizeze excursii cu clasa la NucÅŸoara, ca tinerele generaÅ£ii să afle chiar din gura acestei băbuÅ£e cu sufletul ca pâinea caldă despre adevăratul trecut al poporului român. Ar fi trebuit, dar n-a fost aÅŸa. Noile autorităţi locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru Å£ara lor. Cei jefuiÅ£i de comuniÅŸti n-au fost repuÅŸi în drepturi. Până ÅŸi crucea ridicată în memoria eroilor au refuzat autorităţile să fie amplasată în NucÅŸoara!
După RevoluÅ£ie, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, să se reconecteze la filonul adevăratelor sale tradiÅ£ii ÅŸi valori. Dar cum ar fi putut Iliescu ÅŸi oligarhia securisto-activistă să-i cinstească pe cei care au luptat împotriva lor? Manualele de istorie au rămas aceleaÅŸi. Au fost fabricaÅ£i specialiÅŸti care prelungesc falsurile propagandei comuniste. Oameni precum Lucian Boia n-au vrut să ÅŸtie de existenÅ£a Marinăi Chirca nici atunci, în anii ’50-`60 (pe care i-au trăit), nici acum, când încearcă, în cărÅ£ile lor, să-i mai omoare o dată, negându-le existenÅ£a prin omisiune.
Noile valori ale României
Luna trecută, preÅŸedintele ţării s-a dat de ceasul morÅ£ii să-l salveze pe autoproclamatul rege al Å£iganilor. Medic trimis de urgenţă în Turcia, unde bulibaÅŸa suferise un infarct, demersuri pentru trimiterea unui avion privat, lacrimi la căpătâiul "omului de afaceri", circ în direct, la TV. PreÅŸedintele valida, prin gesturile sale, un simbol, un stil de viaţă, un mod de a trăi.
Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte NucÅŸoara, a cărui secÅ£iune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenară: lupta eroică a locuitorilor săi împotriva comunismului. Åži va fi înmormântată la fel, fără onoruri, fără preÅŸedinÅ£i care să verse lacrimi, fără dezbateri la televiziuni, fără ca oamenii să ÅŸtie sau, măcar, să le pese.
În fapt, proiectul "omului nou" început de comunism n-a fost stopat niciodată. Între "regele" Cioabă ÅŸi ţăranca Marina Chirca, poporului român i se vorbeÅŸte de primul.
P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supravieÅ£uitoare a luptătorilor anticomuniÅŸti din MunÅ£ii FăgăraÅŸ. Autorul materialului, colegul LaurenÅ£iu Ungureanu, a mers astă-primăvară la NucÅŸoara, acasă la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casă, i-a povestit, iar la sfârÅŸit a insistat să ia o pungă cu ouă de Å£ară: "Ia, maică, nu-i frumos să pleci cu mâna goală de la mine!". Era ultima suflare a vechiului popor român, aÅŸa cum nu-l (re)cunoaÅŸtem ÅŸi pe care l-am pierdut definitiv: Marturii - Tragica epopee
(Un material de Matei Udrea)
