"Colind pentru deținuți" face parte din volumul "Imn morților", care este o selectie de poezii compuse în temnițele românești din secolul nostru. Sub prigoană politică, elita generației interbelice a plătit cu sânge "îndrăzneala" de a fi iubit pe Hristos și neamul românesc.
Prea mândri de zilele noastre, uităm să privim spre veghea lăsată nouă de cei adormiţi întru slava neamului, uitaţi zeci de ani, părăsiți în memoria zidurilor puşcăriilor, între malurile vreunei râpi la Aiud, sau pur şi simplu în conştiinţele netreze în toţi anii trecuţi fără de rost.
Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor
Se adun` usor
Sa o dea de veste.
E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.
Munti intregi de suferinte,
Doruri, foame, neputinte
Si chin ne-ncetat
Greu v-au incercat
Sfanta tinerete.
N-ati avut lacasuri sfinte,
Nici odajdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfant,
Zeghele vesminte.
Cand bataia nemiloasa
Umplea lada pantecoasa,
Veneau ingeri sfinti
Mortii schiloditi
Sa ii prohodeasca.
Iar din lacrimile-amare
Pentru-a celor morti plecare
Se iveau in zori,
Pe mormantul lor,
Dalbe lacramioare.
Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tara ca un soare,
Cum sa fii oricand
Gata pe pamant
Pentru-o jertfa mare.
Au ucis in temniti crunte
Trupuri slabe si flamande,
Insa nici un chin
Suflete de crin
N-a putut ucide.
Suferinta voastra multa
Azi la Alba-n munti o canta
Lacrimatii brazi
Pentru cei ce azi
Prea usor va uita.
Din adancuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plangand,
S-or ruga fierbinte.
Robii din Aiud
La Hristos Cel Bland
Ducand lacrimi sfinte.
