Marți, 16 decembrie, în ziua în care creștinătatea o pomeneşte pe Sfânta Teofana din Constantinopol, a fost din nou prilej de smerită bucurie la Mănăstirea Vorona: stareța Teofana Scântei a fost sărbătorită de întreaga obște de maici.
În vârstă de 91 de ani, cu 56 de ani de stăreție, Maica Voronei, așa cum i se mai spune, este un exemplu de trăire și de duhovnicie, un model pentru monahismul românesc, dar mai presus de toate o bună povățuitoare.
Măicuțele din Mănăstirea Vorona, alături de preoții slujitori, i-au cinstit cum se cuvine jertfelnicia, ”urându-i mulți și binecuvântați ani”:
”Întreaga obște rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dăruitorul vieții și al tuturor binefacerilor să-i dăruiască în continuare Preacuvioșiei Maici stareță, Stravrofora Teofana, doriri de sănătate, pace și mult ajutor sfânt de la Dumnezeu în viață și în activitatea de a sluji mănăstiri. Iubita noastră Maică Stareță Teofana, suflet de aur, inimă curată, un înger pe pământ cu multă înțelepciune, credință, bunătate, bucuria împărtășirii și iubirea de aproapele îi sunt de zeci de ani însemnele unei vieți închinate lui Dumnezeu. Întru mulți și binecuvântați ani, Preacuvioasă Maică Stareță!”.
O viață în slujba credinței!
Născută pe 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni - Săveni, ca al șaptelea copil al evlavioșilor creștini Costache și Maria Scântei, a primit la botez numele Fevronia. La 9 mai 1942, pe cand avea numai opt ani, a fost dusa de tatăl său la Mănăstirea Agafton și încredințată monahiei Mitrodora Savel, care i-a devenit îndrumătoare în viața duhovnicească și care s-a ocupat în mod deosebit de educația ei.
În Mănăstirea Agafton a continuat școala începută în satul natal, în același timp lucrând la atelierul de covoare al mănăstirii și la celelalte ascultări comunitare. În anul 1948 a devenit rasoforă, în vremea stăretiei Arhimandritei Evelina Honceru. În anul 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a fost transferată la Mănăstirea Râșca, cea care se transformase din mănăstire de călugari în mănăstire de călugărițe, condusă de o maică din Agafton, Stareța Nimfodora Baltag. Mănăstirea depindea de starețul Slatinei, Arhimandritul și duhovnicul de pioasă amintire Cleopa Ilie. În 1959, Decretul 410 a scos din mănăstiri nenumărați călugări și călugarițe. Printre aceștia s-a numarat și maica Teofana, care a fost silită să părăsească Mănăstirea Râșca la 7 decembrie 1959. Cuvintele sunt prea sărace pentru a arăta suferința resimțită de monahi în acea situație. Mai circulă încă acele cântări de jale ale monahilor trimiși printre străini, fără nici un sprijin, în zile grele de iarna, mulți dintre ei neavând nici hrană, nici adăpost, nici cunoscuți, nici prieteni, nici bani.
Nouă ani a luptat maica Teofana departe de mănăstirea unde-și făcuse făgăduințele călugărești. Împreună cu alte câteva călugărițe a lucrat la Filatura de in și cânepă din Fălticeni.
Revenirea la mănăstire s-a întâmplat, după cum mărturisește maica Teofana, printr-o minune. În plin regim comunist, când Decretul 410 încă mai ținea mănăstirile goale, în anul 1968 s-a reînființat Mănăstirea Vorona, prin staruinta P.F. Patriarh Justin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana a fost numită stareță a Mănăstirii Vorona.
În Mănăstirea Agafton a continuat școala începută în satul natal, în același timp lucrând la atelierul de covoare al mănăstirii și la celelalte ascultări comunitare. În anul 1948 a devenit rasoforă, în vremea stăretiei Arhimandritei Evelina Honceru. În anul 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a fost transferată la Mănăstirea Râșca, cea care se transformase din mănăstire de călugari în mănăstire de călugărițe, condusă de o maică din Agafton, Stareța Nimfodora Baltag
Mănăstirea depindea de starețul Slatinei, Arhimandritul și duhovnicul de pioasă amintire Cleopa Ilie. În 1959, Decretul 410 a scos din mănăstiri nenumărați călugări și călugarițe. Printre aceștia s-a numarat și maica Teofana, care a fost silită să părăsească Mănăstirea Râșca la 7 decembrie 1959. Cuvintele sunt prea sărace pentru a arăta suferința resimțită de monahi în acea situație. Mai circulă încă acele cântări de jale ale monahilor trimiși printre străini, fără nici un sprijin, în zile grele de iarna, mulți dintre ei neavând nici hrană, nici adăpost, nici cunoscuți, nici prieteni, nici bani.
Concomitent cu lucrarea gospodărească, maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Manastirea Neamț în perioada 1979 - 1984. În anii de stăretie ai maicii Teofana, P.F. Patriarh Teoctist a aratat o grija deosebită mănăstirii care l-a primit pe când era copil de 14 ani. Și în vremea păstoririi Prea Fericirii Sale, ca și în ultimii ani, numeroase delegații ale Bisericii Ortodoxe, ca și ale altor Bisericii și confesiuni, au poposit în această mănăstire.
(Foto: Facebook / Mănăstirea Vorona)