Stavrofora Teofana Scântei, o călugăriță minunată, care a stat departe de laude și de publicitate. O monahie care a trăit în exemplul smereniei marilor părinți ai pustiei. Numele sfinției-sale, păstrat în cronici, pisanii și-n inimile noastre, se tâlcuiește simplu: Teofana Scântei, blânda maică a Voronei.
Pe 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei era numită stareţă a Mănăstirii Vorona. Se împlinesc astăzi 55 de ani de la acel moment, peste jumătate de secol de credință, de dragoste față de semeni și de Dumnezeu.
Maica Teofana s-a născut în ziua 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni, astăzi orașul Săveni, județul Botoșani, ca al șaptelea copil al părinților Costache și Maria Scântei, primind la motez numele Fevronia.
Avea doar 8 ani când a intrat prima dată pe poarta Mănăstirii Agafton, de unde nu a mai vrut să plece, fiind lăsată de părinți în grija maicii Mitrodora Savel, cea care avea să se ocupe de educația ei duhovnicească și intelectuală.
La 14 ani devine rasoforă. În 1949, în 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, este mutată la Mănăstirea Râşca. În 1954, la vâsta de 20 de ani, este tunsă în monahism chiar de către Părintele Mitropolit Sebastian Rusan.
Până în 1959, în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor, a fost alungată de la Râșca. Ajunge să muncească la Filatura de in şi cânepă din Fălticeni, alături de alte maici izgonite din mănăstiri. În anul 1968, prin stăruinţa vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, au fost redeschise Mănăstirea Vorona, cu obşte de călugăriţe, şi schitul Sihăstria Voronei, cu obşte de călugări.
La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona și, de atunci, s-a ostenit zi și noapte în rugăciune, ascultări și muncă pentru a readuce și a menține frumusețea lăcașului de cult.
Maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în perioada 1979-1984.
Mănăstirea Vorona a cunoscut, în această perioadă de 55 de ani, momente de înflorire prin restaurarea celor trei biserici, prin construirea a trei case monahale şi amenajarea unei noi gospodării anexe, dar și prin sporirea vieții duhovnicești și prin organizarea a numeroase acţiuni filantropice.
"Între multele amintiri frumoase din Moldova, evocăm cu bucurie persoana maicii stareţe Teofana: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, având darul moldav al povestirii şi înţelepciune de Pateric. De asemenea, ne amintim cu preţuire de momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7 – 8 septembrie 2005, când vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a fost prezent la Proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona. Atunci, chilia în care Patriarhul a vieţuit în tinereţe ca frate în această mănăstire, între anii 1929-1931, a fost inaugurată ca muzeu, iar pe zidul ei exterior a fost amplasată o placă memorială. Astăzi, la sărbătoarea binecuvântată, de împlinire a 80 de ani de viaţă şi de multă activitate misionară, aflate sub semnul rodirii binecuvântate şi împlinite în statornica slujire a Mănăstirii Vorona, adresăm Preacuvioasei Maici stareţe, Stavrofora Teofana, doriri de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor sfânt de la Dumnezeu în viaţa şi activitatea ei. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Dăruitorul vieţii şi al tuturor binefacerilor, să-i dăruiască în continuare maicii stareţe Teofana aceeaşi râvnă şi înţelepciune de a sluji monahismul românesc! Întru mulţi şi fericiţi ani, Preacuvioasă Maică Stareţă!", spunea despre Maica Teofana chiar Patriarhul României de astăzi, Daniel.
Maica din Vorona impresionează prin înțelepciune creștină, dar mai presus de toate prin discreție și o aleasă mărturisire a credinței.
Întru mulți și fericiți ani!
