După un deceniu în care a stat în preajma îngerilor, Liviu Șoptelea a coborât pe pământ și, într-o notă de introspecție și de autoanaliză, ne face părtași ”Grădinilor interioare”. Trecerea de la divin la teluric, de la ceresc la terestru, nu îl îndepărtează pe Liviu Șoptelea de arta abstractă, doar îi adaugă acel realism menit să îi confere stabilitate.
Arta înseamnă înainte de toate viață, trăire. Chiar dacă se înscrie într-un cotidian metamorfozat poetic, ne transpune într-o realitate care, tocmai pentru că utilizează simbolul, esența, deseori abstractul, are darul de a purifica și de a înălța spiritual.
Începând din anul 1981, când a expus prima dată alături de confrații mai în vârstă, Liviu Șoptelea a experimentat, a conjugat artistic tot soiul de nuanțe, tehnici, materiale. Și-a creat propriile viziuni asupra spiritului, asupra trăirii și a vieții însăși. A conceptualizat până la abstractizare ființa umană, fără să renunțe vreodată la tot ce e omenesc, la tot ce e viu. A stilizat carnalul, ne-a arătat căderea, a ilustrat trăirile grosiere, instinctuale, durerea transformatoare.
Și poate că nu întâmplător, în acest 2024 firav și atât de tulbure, Liviu Șoptelea ne propune, pe simezele Colecției de Artă din Botoșani, ”Grădinile interioare”. O întoarcere la echilibru, la naturalism, la tot ce înseamnă pace lăuntrică.
”…Liviu Șoptelea, acest artist care este în bună măsură și pictor, și grafician, și ilustrator de carte și de reviste culturale, același Liviu Șoptelea care a încercat și a reușit și acum, ca de fiecare dată, să vină cu ceva nou chiar dacă este vorba de teme pe care majoritatea pictorilor le abordează din cele mai vechi timpuri, este vorba despre natura statică și de peisaj. Și-a denumit această expoziție ”Grădini interioare”. De ce ”Grădini interioare”? Pentru că noi suntem parte a acestei lumi naturale și pentru că, pentru a ne cunoaște pe noi înșine, trebuie să cunoaștem mai întâi ceea ce este în afara noastră și apoi să încercăm, cu răbdare și mult tact, să ne cunoaștem și pe noi înșine. De aceea cred eu că această expoziție în care elementele naturii sunt cele care primează, a reușit să ne conducă spre înțelegerea lumii din afara noastră și a celei dinăuntrul nostru. Sunt peisaje realizate după ce a fost în diverse locuri, fie că e vorba de Veneția, că e vorba de Balcic, fie că e vorba de tabere din țară”, a precizat la vernisajul de sâmbătă, 7 decembrie, Ana-Elisabeta Coșereanu.
Din acest periplu artistic, Liviu Șoptelea s-a inspirat în realizarea ”celei mai mari lucrări expuse la Botoșani vreodată și realizată step by step”.
”Satul sufletului meu”, lucrare de 10m/2m, impresionează nu doar prin dimensiunile neobișnuite, ci și prin perspectivă, prin invitația de a savura natura, o privire panoramică asupra unei întinderi vaste, deschise. Privitorul se simte liber, deasupra și în afara naturii.
Timp de mai multe zile, între 2 și 6 decembrie, Liviu Șoptelea a realizat un atelier deschis chiar în incinta Colecției de Artă, unde cei care au dorit să îl vadă la lucru au avut posibilitatea de a lua contact cu munca artistului, ”o muncă deloc ușoară, migăloasă, o luptă cu sine însuși, dar care la final produce efectele dorite”.
Din ”Grădinile interioare” nu lipsesc florile, nici elementele naturale care ne sugerează bogăția pământului. De la gutui și mere la ciuperci, dovlecei. Regăsim deopotrivă și mediul marin – scoici sau pești.
”Cromatica este foarte diversă, plecând de la culori foarte puternice, dar și culori pe care le îmblânzește, transmițând emoția și bucuria clipei. Spații reale, spații pe care și le-a imaginat, locuri, stări și trăiri care ne duc cu gândul la ceea ce trebuie să descoperim mereu: frumusețea lumii din afară spre a o găsi pe cea dinăuntru”, completează Ana-Elisabeta Coșereanu.
Oprindu-ne privirea asupra naturii statice, ne amintim că gânditorul german Arthur Schopenhauer îi elogia pe pictorii care abordau ”obiectele cele mai modeste cu o viziune de o desăvârșită obiectivitate”. Natura statică, spunea el, transmite starea de spirit ”calmă, liniștită, liberă de porniri arbitrare” a pictorului, acea stare de spirit ce i-a fost necesară artistului ”pentru a contempla, atât de obiectiv, lucruri atât de umile”.
La o privire superficială, natura statică urmărește redarea veridică a unor obiecte familiare. Însă privită în profunzime, percepi latura simbolică și funcția decorativă a ei. Or, în expoziția lui Liviu Șoptelea, privitorul simte natura creatoare de viață, de prosperitate, creștere și devenire.
”Liviu Șoptelea este un model nu doar pentru arta sa picturală, un model și prin perseverența cu care lucrează, pentru dăruirea față de artă, trăiește arta ca o instruire. Aceste teme care par facile, peisajul și natura statică, sub talentul său au căpătat alte conotații”, spune Ana-Elisabeta Coșereanu.
”Grădinile interioare” ale pictorului Liviu Șoptelea sunt, așadar, o invitație la introspecție, dar și la exteriorizarea - prin asumare - unui necesar echilibru artistic. Avem nevoie de abstractizare, avem nevoie de îngeri, dar - să nu uităm - ”Raiul e pe pământ”.
”Acestea sunt interioarele mele. Peisajele inspirate și prelucrate din diverse locuri, natura statică de la banalul măr la o ciupercă oarecare… Am încercat să le redau o altă viață. M-am întors la elementele primordiale, după o perioadă de zece ani pe calea îngerilor, pe care nu am părăsit-o, mă voi întoarce din nou la ea, probabil sub o formă mai abstractizată”, a rostit la finalul evenimentului pictorul Liviu Șoptelea.
Expoziția ”Grădini interioare” poate fi vizionată la Colecția de Artă până pe data de 7 ianuarie 2025.
Născut la 24 ianuarie 1966, la Botoșani, Liviu Șoptelea este licențiat în arte vizuale și absolvent de studii de master în conservarea și restaurarea operei de artă al Universității de arte ”George Enescu”, Iași. În prezent, activează în meseria de conservator la Secția de Artă Pastică și Etnografie a Muzeului Județean Botoșani – Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian”. Liviu Șoptelea este membru titular al U.A.P.R. – Filiala Iași, secția Pictură.
