Unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din judeţul Botoşani, Mănăstirea Cozancea, şi-a serbat hramul ieri, 15 august 2016. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a adunat în incinta mănăstirii un număr mare de credincioşi ce au luat parte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor după citirea Evangheliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan a subliniat importanţa sărbătorii pe care Biserica o prăznuieşte în fiecare an pe 15 august: "Am ascultat două cuvinte din Dumnezeiasca Scriptură, un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel, vorbind despre smerenia lui Dumnezeu - ca gând al lui Dumnezeu care ar trebui să fie înrădăcinat în sufletele noastre -, iar pe de altă parte despre cele două drumuri care merg spre Dumnezeu - drumul celor care sunt în lume şi drumul celor care şi-au ales «partea cea bună», adică a sihăstriei. Sfânta Evanghelie ne-a vorbit apoi despre pântecele care a purtat pe Mântuitorul Hristos, şi anume Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cărei Dumnezeiască Adormire o prăznuim noi astăzi. Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre".

Înaltpreasfinţitul Teofan a mai adăugat că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este un moment de deschidere a inimii şi minţii, pentru a conştientiza dragostea şi ajutorul pe care Maica Domnului le dăruieşte tuturor celor care i se roagă: "Astăzi, arhiereii şi preoţii sunt chemaţi să conştientizeze că puterea slujirii lor nu stă în ei înşişi, ci în harul lui Dumnezeu care se menţine în viaţa lor prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adresate Izvorului harului, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astăzi, călugării şi călugăriţele se pleacă smerit în faţa monahului desăvârşit, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, chip al smereniei, al rugăciunii neîncetate, al ascultării necondiţionate, al şederii zi şi noapte în prezenţa lui Dumnezeu. (...) Astăzi, cei care locuim în lume, în ispitele sau bucuriile ei, în viaţa de familie şi de societate, suntem chemaţi să ne îndreptăm în duh şi în adevăr către Grădina Ghetsimani, către mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi rugăciunile ei neîncetate şi neadormite, redescoperind adevărul că fără rugăciunile Maicii Domnului viaţa de familie ar fi imposibilă. Taţii şi mamele, pruncii şi bătrânii sunt chemaţi astăzi să simtă mâinile întinse ale Preasfintei Fecioare către Dumnezeul cerului şi al pământului, cu nădejdea că El Îşi întoarce Faţa către noi şi către lume, că nu ne părăseşte - nu pentru vredniciile noastre, căci acestea în realitate nu există, ci pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Astăzi, cei deznădăjduiţi să tindă inima lor către purtătoarea nădejdii noastre, ocrotitoarea celor apăsaţi, sprijinitoarea celor necăjiţi, liman al celor care se află pe valurile învolburate ale vieţii, cu chemarea să cunoască adevărul că în vreme de ispită, de tulburare şi de părăsire, nu are omul un reazem mai puternic, în afară de Dumnezeu, decât Maica Domnului care Îl roagă neîncetat pe Dumnezeiescul ei Fiu să nu părăsească lumea în necazuri, să ne dăruiască putere în ispite şi statornicie pe calea dreptei credinţe, singura care duce cu adevărat la Dumnezeu şi în Împărăţia Sa".

La finalul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, părintele protosinghel Cleopa, stareţul Mănăstirii Cozancea, a mulţumit celor peste 300 de credincioşi care au venit la hramul aşezământului şi a subliniat faptul că "tăria unei mănăstiri o dau cei care au vieţuit şi s-au rugat acolo. La Cozancea, bogăţia noastră sunt părintele Paisie şi părintele Cleopa, care au început viaţa duhovnicească aici. Părintele Cleopa spunea că dacă părintele Paisie n-ar fi fost la Cozancea, nu se ştie dacă urma calea monahală. Prin aceste două mari personalităţi duhovniceşti este cunoscută mănăstirea noastră".

Istoricul Mănăstirii Cozancea începe în anul 1656, când trei pustnici au construit pe aceste meleaguri o biserică din lemn. Actuala biserică a mănăstirii a fost construită în anul 1732 şi este ctitoria boierului Vasile Balş. Schitul a fost închis în perioada 1960-1983, urmând ca în anul 1990 să fie ridicat la rangul de mănăstire. (Ziarul Lumina)