Lumii îi este tot mai greu să respire iubire. Copiii pe care-i aveÈ›i dinaintea Voastră, prietenii mei, nu sunt rupÈ›i de lumea în care trăim. Zdroaba în care-i surprindeÈ›i dimineaÈ›a la cursuri este parte din lupta lumii cu viaÈ›a liniÈ™tită. Dorm greu È™i se trezesc într-o lume nesigură. Chiar dacă nu È™tiu aceasta. Un zgomot de fond aruncă în aer liniÈ™tea în care ar trebui să-È™i joace joaca È™i să-È™i trăiască copilăria.
Nu fiÈ›i parte la agitaÈ›ia ridicată împotriva liniÈ™tii lor! ÎnvățaÈ›i-i să asculte cântecul păsărilor È™i să se lase mângâiaÈ›i de soarele dimineÈ›ii, lăsaÈ›i-i să guste zăpada È™i nu-i opriÈ›i să fugă după fulgi. Au nevoie de viață. Au nevoie să simtă È™i să se bucure de viață. Nu, ora de Religie nu poate fi despre Dumnezeu dacă nu este despre ei, Dumnezeu nu le exclude bucuria È™i zâmbetul, acceptă, dacă vreÈ›i, bomboane cu lapte în Post de dragul de a-i È›ine vii în căutare. Nu reduceÈ›i exigenÈ›a culturală, dar evitaÈ›i rigorismele ieftine, cultura de facebook ori fundamentalismele ieftine.
Religia fără cultură e fanatism, e răsturnarea bucuriei căutării lui Dumnezeu într-o depresie de sensuri. Nu fiÈ›i părtaÈ™i zgomotului lumii care le bruiază liniÈ™tea.
M-am tot gândit zilele acestea, atent la subiectele de examen de la capacitate È™i bacalaureat, cum le-am cere noi, profii de Religie, să dea măsura È™tiinÈ›ei lor È™colare. Cunoscând modul în care unii confundă ora de Religie cu matematica spirituală È™i cultura de rezervaÈ›ie mistică, aroganÈ›a cărturărească È™i exigenÈ›a fariseică cu firescul dumnezeiesc al cunoaÈ™terii lui Dumnezeu mi-e teamă că am fi tot controlorii cliÈ™eelor educaÈ›ionale induse de cultura examenelor. De aici chemarea de a ieÈ™i din cliÈ™ee, de a dezvolta relaÈ›ia umană cu fraÈ›ii noÈ™tri elevi, cu prietenii noÈ™tri cei mai buni, partenerii noÈ™tri de educaÈ›ie. De a-i hrăni din pacea prin care vă dovediÈ›i ai lui Dumnezeu. Căci noi nu avem un Dumnezeu pus pe arÈ›ag È™i bârfitor, nu avem un Dumnezeu care vrea să aibă dreptate cu orice preÈ›. În nici un caz cu preÈ›ul atentării la libertatea celuilalt.
Cât de minunat exprima acest adevăr Kallistos Ware, Mitropolitul de Diokletia, care, pornind de la cuvintele Sfântului Macarie, consemnate în Omiliile sale - "VoinÈ›a omului este o condiÈ›ie esenÈ›ială, căci fără ea nici măcar Dumnezeu ÎnsuÈ™i nu face nimic", conchide la rândul său: "Ar trebui, mai degrabă, să considerăm că lucrarea mântuirii noastre este cu totul È™i pe de-a-ntregul un act al harului divin, È™i totuÈ™i, în acest act al harului divin, noi, oamenii, rămânem cu totul È™i pe de-a-ntregul liberi" È™i, ceva mai încolo, "suntem mântuiÈ›i prin credință, nu prin fapte; dar credinÈ›a înseamnă un act de receptivitate din partea noastră, disponibilitatea noastră de a accepta ceea ce face Dumnezeu, È™i, astfel, mântuirea noastră se împlineÈ™te doar cu consimțământul nostru voit" (Cum suntem mântuiÈ›i? ÎnÈ›elegerea mântuirii în tradiÈ›ia ortodoxă, Editura RenaÈ™terea, Cluj-Napoca, 2016, pp. 56, 61, 67).
Suntem, aÈ™adar, pacea care aduce libertatea în cultura copiilor noÈ™tri. PriviÈ›i-i! UitaÈ›i-vă cât de obosiÈ›i sunt de răutatea lumii în care trăim. FiÈ›i grijulii, tandri È™i liberi în predarea libertății! De aici se naÈ™te credinÈ›a, din exerciÈ›iul limpezit de Har al asumării libertății cu pace, fără registre de forță. SunteÈ›i mai mult decât purtătorii Catalogului! SunteÈ›i oamenii care pot educa spre Libertate È™i Înviere! Nu e puÈ›in lucru!
Pr. Constantin Necula
