Din vechime se spune că, într-o țară mare și bogată, trăia un om cu femeia sa, îndestulați de toate avuțiile de pământ. Și erau și fericiți, căci aveau și copii moștenitori: nouă fete frumușele. Când a venit vremea, aceste fete se mărită. Părinții sunt veseli că au măritat fetele și de-acum au să se puie pe muncă toți împreună pentru a mări averea și bogăția, așa se și părea că va fi!
Frumoase zile petreceau bătrânii părinți și cu cei nouă gineri.
Gospodăriile și averile lor creșteau. În petreceri și veselii, în dragoste și bucurie trecea vremea acestor oameni.
Vecinii se uitau cu râvnă la ei.
Se întâmplă odată că acești nouă cumnați să plece cu nevestele și copiii lor la un drum, spre o mare afacere. Au ajuns, a reușit afacerea și s-au pus pe petreceri. Dar nu știu de unde s-au arătat doi lupi, pornind spre ei. Cei nouă cumnați, deși se iubeau unul pe altul și trăiau bine între sine, în loc să se ajute unul pe altul a alunga lupii, au început a fugi care încotro a putut, numai să scape el cu zile. Și ce s-a întâmplat cu dânșii?! Doi lupi i-au rupt pe toți.
Această familie a fost sfâșiată și au risipit toate bogățiile și averile. Între acești oameni era trai bun, dragoste, dar toate astea erau numai deasupra.
Tot atunci și tot pe locurile acelea trăiau doi frați. Din oarecare motive ei s-au certat și de mult nu mai vorbeau. Părinții lor erau întristați că doi feciori eu și aceia trăiesc în sfadă, în neunire.
Vine vremea că acești doi frați, care nu-și dădeau nici bună ziua, să se întâlnească la o răspântie prin păduri, unde au fost înconjurați de nouă lupi flămânzi, gata să-i mănânce.
Sângele de frate, la o așa mare primejdie, s-a trezit în ei. Cei doi frați s-au pus spate în spate și s-au apărat de cei nouă lupi, ieșind biruitori.
***
Ce mult adevăr din această legendă s-a petrecut în viața poporului nostru zilele din urmă!
Ziua de 27 martie 1918 este însemnată pe veci în istoria neamului nostru ca zi sfântă și măreață în care s-a dovedit că sufletul de frate nu a putut fi amorțit, și la întrebarea Sfatului Țării: "Unire cu România sau moarte"? – deputații, aproape toți, de un sânge și un suflet, s-au pus spate la spate și au votat pentru Unire.
Când d. Președinte al Sfatului Țării, în ultimul moment a pus întrebarea fiecărui deputat, mulți frați din fracția țăranilor au votat ca adevărații frați – pentru Unire, așa au biruit pe toți lupii flămânzi.
Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește...
Rusia uriașă, compusă din nouă cumnați, - când s-a arătat dușmanul, fiecare neam a apucat-o pe alt drum și Rusia s-a risipit.
Deci, fraților români! Cu unire și frăție, la lucru, ca și în viitor să biruim orice greutate ne va sta înaintea noastră! Numai prin unire și muncă ne vom mări puterea și averea neamului nostru.
George Mare, Deputat în Sfatul Țării, în România Nouă, nr. 68, 10 aprilie 1918