Prof. univ. dr. Ion Ioniță
Ion Ioniță s-a născut pe 8 ianuarie 1936, în satul Pogorăști din comuna Răuseni, județul Botoșani. Studiile primare le-a urmat la școala din sat, iar cele secundare la Iași, la Liceul Pedagogic "Vasile Lupu", absolvind în anul 1954. Se înscrie apoi la Facultatea de Istorie și Filologie, în cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, având ca profesori pe Mircea Petrescu-Dîmbovița și Adrian C. Florescu, care i-au insuflat pasiunea pentru arheologie.
La 82 de ani, are "o tinereţe spirituală molipsitoare". Un om energic, activ, mereu prezent la manifestări ştiinţifice importante. "Neobosit căutător (şi deţinător!) de informaţie recentă, cercetător meticulos şi autor prodigios", care "se bucură de binemeritata preţuire a întregii bresle a arheologilor, de admiraţia sinceră a prietenilor, colaboratorilor şi învăţăceilor pentru calităţile sale umane deosebite". Sunt cuvintele celor care au beneficiat de îndrumarea, de generozitatea minții și de ținuta de strălucit intelectual a profesorului Ion Ioniță. Vlad Vornic și Larisa Ciobanu, de la Chișinău, Octavian-Liviu Șovan, de la Botoșani, Ioan Iațcu (născut în Botoșani, muzeograf la Centrul Muzeal Moldova Iași). Adăugăm și (con)lucrarea strălucită dintre Ion Ioniță și un alt cunoscut și apreciat arheolog născut pe meleaguri botoșănene, Vasile Ursachi.
Încă din perioada studenției, de altfel, participă la cercetări de teren pe șantiere arheologice organizate sub egida Academiei Române.
Începând cu anul 1958 este încadrat la Institutul de Istorie și Arheologie "A.D.Xenopol" din Iași, unde activează până în prezent.
Este Doctor în istorie, titlu obținut la Universitatea din Bucureşti, în anul 1982, cu teza "Moldova în epoca romană (secolele II–IV e.n.)", avându-i drept conducători ştiinţifici pe profesorii Ion Nestor şi Emilian Condurachi.
S-a specializat în istoria și arheologia dacilor liberi, sarmaților și a goților din prima jumătate a mileniului I p. Chr., sub îndrumarea prof. Mircea Petrescu-Dîmbovița și a prof. Ion Nestor. La recomandarea celui din urmă a devenit bursier DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst / Serviciul German de Schimb Academic) în 1969 și al Fundației Humboldt, în perioada 1969-1970. În 1970 studiază și la Academia Regală Suedeză din Stockholm, apoi la Sankt Petersburg (1974 și 1986), la Łódź, în Polonia (1984; 1986), precum și la Sofia, în Bulgaria (1984).
Pe durata acestor stagii de specializare este elaborată o valoroasă lucrare, intitulată "Das Gräberfeld von Independenţa (Valachei). Zur relativen Chronologie und zu den Bestattungs-, Beigaben- und Trachtsitten eines Gräberfeldes der Černjachov-Sîntana-de-Mureş-Kultur", publicată la Bonn în 1971. "Apariţia cărții a reprezentat un eveniment pentru cercetarea arheologică românească, fiind prima lucrare în care metoda statistico-combinatorie şi a stratigrafiei orizontale şi-au aflat o aplicare sistematică, temeinică și modernă", spune Vlad Vornic.
A efectuat săpături arheologice, cercetări sistematice sau de salvare, în siturile de la Trifești, Botoșani, Iacobeni, Miorcani, Ionășeni, Todireni etc. În anul 1988, prof. Ion Ioniță este ales membru corespondent al institutului Arheologic German, iar în 1998 devine consilier de specialitate în Comitetul de redacție al enciclopediei Reallexikon der Germanischen Altertumskunde.
Un alt botoșănean, cu o prestigioasă activitate, îi datorează profesorului Ion Ioniță formarea sa arheologică, ilustrul cercetător fiindu-i și îndrumător de doctorat. Este vorba despre Octavian-Liviu Șovan. "De conivenţă cu Institutul de Arheologie din Iaşi, mi-au găsit un loc la un arheolog celebru pe atunci, Ion Ioniţă, la care de altfel mi-am dat şi doctoratul. Atunci am învăţat despre dacii liberi, despre Cultura Sântana de secol IV- V. Omul a venit, m-a luat cu dânsul pe un şantier, mi-am dat seama că-mi place şi în doi ani am învăţat meseria asta practic, săpătură în şantier", mărturisea Octavian Liviu Șovan, vorbind despre începuturile muncii de arheolog. (Material complet aici)