Este inimitabil! Timbrul vocal al actorului plecat dintr-un sat din Botoșani și-a făcut loc de multe decenii în tezaurul de aur al teatrului românesc. Actorul Dionisie Vitcu a rămas până astăzi acel țăran cu rădăcinile uitate în brazda natală. Și vorba molcom-moldovenească, și portul și ținuta de om cumpătat, toate vin din familia și locul care l-au plămădit.
Dionisie Vitcu s-a născut pe 15 decembrie 1937, în comuna Ibănești, județul Botoșani. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa "Noaptea e un sfetnic bun", de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968, a fost actor al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași până în anul 1992.
Cel mai cunoscut rol este cel al lui Guliță din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, film în care a jucat alături de mari nume ale filmului românesc ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.
Din anul 1990 este cadru didactic la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ "Magna cum laude", cu teza de doctorat: "G. Ciprian – Dramaturg și romancier între "mister" și "absurd", sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte.
Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.
Senatul UNITER i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate, în semn de prețuire pentru cariera de excepție nu doar în teatru, ci și în filmul românesc.
"Am avut o copilărie frumoasă. Eu m-am născut în România Mare, în Regat și muncile câmpului, întâmplarile cu animalele din curte, din casă, le țin minte. Jucăriile noastre "ecologice" erau pisicii mici, cățeii, mieii. Noi trăiam împreună cu ei. Iarna îi aduceam în casă ca să nu înghete, să nu răcească. Ne trezeam dimineață cu un pui acolo, care ne suflă. Era ceva deosebit. Pe urmă erau muncile agricole de la care părinții noștri nu ne scuteau. Ne luau la prășit, la secerat și prindeam aceste lucrări chiar în vacanță. Mama ne lua peste tot chiar dacă uneori era foarte cald, ne era sete, plouă, tună sau fulgeră. Și ne spunea: Să învățati carte, să trăiți mai bine decât noi! Sigur, noi nu prea întelegeam atunci, dar acuma la maturitate îmi dau seama. Toată copilăria mea, toată adolescența mea am făcut pe jos drumurile de la Ibănești la Dorohoi. Vreo 12 kilometri. Și mama îmi arăta Liceul "Anastasie Bașotă" de la Pomârla, care se vedea de departe, și îmi spunea că acolo voi învăța carte", își amintește Dionisie Vitcu într-un interviu.
Despre Dionisie Vitcu, omul de teatru Ștefan Oprea scria: „În toate evoluțiile lui scenice, Dionisie Vitcu – Dionel pentru prieteni și pentru admiratori – a fost exemplar. Și așa a rămas până astăzi: vibrează până la ultima fibră, toată ființa lui joacă (se spune – și nu-i o glumă, că atunci când actorul se află pe scenă, joacă până și degetul mic de la mâna stângă!). Există un lirism cald și o profundă umanitate în tot ce face el pe scenă. Poetul vine mereu în întâmpinarea histrionului și, firește, rezultatul e poezie. Poezie scenică”.
La împlinirea celor 86 de ani, îi urăm actorului Dionisie Vitcu La mulți ani cu sănătate, împliniri sufletești și oameni buni alături!
